ProSpine.md

Disfuncţia articulaţiei sacroiliace (Sacroileita)

Introducere

Disfuncția în articulația sacroiliacă este una din cele mai frecvente cauze a durerii în regiunea lombară. Disfuncția articulației sacroiliace (SI) reprezintă o stare clinică, care provoacă durere în articulația SI și în regiunea lombară.

Disfuncția SI poate deveni o povară, însă rareori prezintă un pericol major și de asemenea foarte rar necesită un tratament chirurgical. Majoritatea persoanelor ce suferă de această maladie pot reduce durerea și se pot descurca cu această problemă doar prin metode simple.

Acest ghid vă va ajuta sa intelegeți:

  • cum evoluează boala
  • cum este diagnosticată boala
  • care sunt opțiunele de tratament

Anatomie

Ce regiuni ale coloanei vertebrale sunt implicate?

Osul sacru se afla la capătul inferior al coloanei vertebrale și este poziționat sub regiunea lombară. Osul sacru are o forma triunghiulară și de fapt este constituit din mai multe vertebre concrescute în perioada dezvoltării intrauterine. Articulația sacroiliacă (SI) este situată între osul sacru și osul iliac. Puteți vedea desinestătător aceste articulații ca două gropițe în partea posterioara la nivelul brîului. Articulația SI este una din cele mai mari articulații a organismului. Supafețele articulare sunt văluroase și se potrivesc reciproc exact cum se potrivesc elementele de la setul de jucarii “Lego”. În aceste articulații sunt permise mișcări în volum extrem de mic. De fapt aceste mișcări sunt o combinare între: alunecare, înclinare și rotație. Mișcarea de alunecare este de până la câțiva milimetri, cea de înclinare și rotație nu depașește 2-3 grade. Articulația SI este menținută de câteva ligamente masive și trainice. Cel mai trainic ligament este situat în partea posterioară a articulației SI. Din cauza formei de cerc a pelvisului aceste ligamente acționeză exact în același mod cum obezile mențin doagele butoiului împreună. Dacă aceste ligamente se rup, atunci articulația SI devine instabilă. De cele mai dese ori aceasta se întîmplă în caz de fracturi a oaselor pelvisului cu afectarea ligamentelor. De obicei rupturile care se produc sunt incomplete, datorită faptului că ligamnetele ce mențin articulația SI sunt foarte trainice şi masive.

La adulți articulația SI se supune cu greu carorva mișcări. Însă la finele perioadei de graviditate, aproape de naștere se eliberează hormoni care duc la relaxarea ligamentelor. Astfel permițînd un volum mai mare de mișcări în articulația SI lucru necesar pentru a ușura procesul de naștere. Se pare că sarcinile multiple duc la sporirea incidenței artritei în articulația SI. Altă predestinație decât cea care o prezintă mișcarile în articulația SI în perioada gravidități nu a fost determinată. La persoanele în etate această articulație se supune anchilozei, termen ce definește concreșterea completă a suprafețelor articulare și care duce în cele din urmă la lipsa mișcărilor în articulație. De altfel se pare că rolul principal al acestei articulațeiei este cel de amortizare a șocurilor din timpul mersului pentru a reduce stresul pelvisului (bazinului mic) și coloanei vertebrale.

Cauzele

Din care cauză poate apărea această boală?

Sunt mai multe cauze ce povoacă difuncția articulației SI. Graviditatea poate servi ca factor de apariție a disfuncției articulației SI. De asemenea dacă o persoană are un picior ma scurt ca altul, aceasta de asemenea poate determina apariția durerii și ulterior a disfuncției în articulația SI. Adesea o cauză precisă care provocă durere în articulația SI nu poate fi găsită.

Articulația SI reprezintă o articulație ce dispune de membrană sinovială, cum este și în cazul articulației genunchiului, umărului și șoldului. Din această cauză diferite tipuri de artrită ce afectează aceste articulații vor afecta și articulația SI. Acestea includ așa maladii cum ar fi: artrita reumatoidă, guta și psoriazisul. Articulația poate fi afectată și în cazul ifecţiilor bacteriene, cînd bacteria ce circulă în sânge (bacteriemie, sepsis) în cele din urmă colonizează articulația cauzînd artrita septică. Aceasta ar fi o cauză a durerii în articulația SI, care ar trebui sa ne puie în gardă și ar putea necesita chiar implicare chirurgicală pentru a drena infecția.

O altă cauză a durerii în articulația SI este afectarea traumatică a articulației. Aceasta se poate întîmpla în timpul ununi accident rutier. Cel mai simplu exemplu servește cazul cînd șoferul pune un picior pe frână înainte de impact. Forța impactului este transmisă prin picior spre micul bazin producînd o mișcare de răsucire pe partea respectivă a bazinului. Un mecanism asemănător se petrece atunci cînd are loc caderea pe una din fese, care în final duce la ruperea ligamentelor ce mențin articulația.

Simptomele

Cum se manifestă boala?

Cele mai frecvente acuze din partea bolnavilor ce suferă de disfuncția articulației SI sunt prezentate de durerea în regiunea lombară și cea fesieră. Durerea poate fi atât de o parte a articulației SI, cât și de ambele părți. Durerea poate iradia în picior, chiar până în talpă și adesea poate fi confundată cu durerea cauzată de hernierea discului intervertebral. Pe lînă acestea durerea mai poate iradia și în zona inginală. Bolnavii deseori acuză spasmul muscular al mușchilor fesieri pe o parte sau pe ambele părți. Disfuncția articulației SI face dificil procesul de ședere. Persoana în acest caz se așează cu o fesă puțin ridicată, iar șederea pe un scaun cu suprafața plată devine incomodă.

Diagnosticul

Cum este diagnosticată boala?

Diagnoza începe cu culegerea anamnezei și examenul obiectiv. Medicul vă va întreba simptomele și cum acestea vă afectează activitatea zilnică. Medicul va dori sa afle ce pozitii și ce activități pot agrava sau ușura senzațiile de durere.

Veți fi interogat despre faptul dacă ați suportat careva traumatisme în trecut, cât și dacă cineva din rudele apropiate (părinți, frați) suferă de atrită.

După care medicul va examina ținuta (postura), mersul dv-stră și localizarea durerii. Medicul va controla ce fel de mișcări porvoacă senzația de durere în coloana vertebrală. Sensibilitatea, forța musculară și reflexele de asemenea vor fi examenate ,deoarece în acest caz este dificil de a diferenția durerea provenită de la articulația SI sau cea din starile patologice ale regiunii lombare a coloanei vertebrale.

Pot fi indicate teste de laborator în cazul dacă se suspectezaă vreo infecție sau o formă de artrită cu afectare multiplă a articulațiilor. Se poate întîmpla să vă colecteze proba de sânge și de urină pentru efectua testele de laborator.

Se indică un examen Roentgenologic a regiunii lombare și a pelvisului (bazinului mic). Examenul roentgenologic va indica medicului gradul de degenerare (uzare) a articulației SI. Examenul roentgenologic al articulației șoldului și a regiunii lombare vor ajuta medicului în excluderea carorva maladii ce ar putea avea ca cauză aceste localizări.

De asemenea medicul vă poate indica un examen de Rezonanță Magnetică Nucleară RMN, pentru a examina regiunea lombara și pelvisul. Această investigație oferă mai multe detalii și ajută la excluderea altor patologii din această zonă.

Dacă este nevoie de un examen mai detaliat al pelvisului și articulației sacroiliace(SI) medicul vă poate indica examenul de Tomografie Computerizată (TC).

De mare folos ar fi examenul de scanare osoasă, care de altfel reprezintă același examen Roentgen însă cu injectarea în sînge de preparat radiofarmaceutic (substanță de contrast) și cu ajutorul acestui test devine vizibil cum țesutul osos reacționează la stres așa cum este în cazul traumatismului, infecției sau inflamației din artrita articulației SI. Acolo unde reacția de răspuns este mai intensă, respectiv se va colecta mai multă substanță de contrast.

Cel mai informativ test efectuat cu scopul de afla dacă durerea este localizată în articulația SI este puncția articulară. Datorită faptului că articulația este plasată profund reiese că puncția articulară trebuie efectuată sub control roentgenologic cu ajutorul aparatului de fluoroscopie, care oferă un examen roentgen în timp real. Concomitent cu efectuarea puncției medicul injectează în articulație un anestezic pentru a înlatura senzația de durere din articulația SI. Dacă după aceasta durerea dispare, atunci medicul va fi sigur ca sursa durerii o prezenta articulația SI.

Tratamentul

Care sunt opțiunile de tratament?

Tratamentul nechirurgical

Medicii adesea recurg la tratamnet conservativ (nechirurgical) în cazul disfuncției articulației SI. În unele cazuri starea pacientului este doar urmărită pentru a aprecia dacă are loc ameliorarea simptomaticii. Se prescrie tratament medicamentos cu antiinflamatoare de genul: naproxen, ibuprofen pentru a reduce durerea și reacția inflamatorie din articulația SI. Acetamonofenul (Tylenol) poate fi prescris pentru a înlătura durerea, însă el nu va reduce inflamația articulară.

Medicul vă va recomanda să vă păstrați spatele prin limitatrea activităților, avînd scop de reducere a infalmatiei și spasmului muscular. Pacienților li se recomandă să poarte corsete speciale (centură sacroiliacă). Această centură înfășoară șoldurile din ambele părți, astfel menținând strâns articulația sacroiliacă și prin aceasta diminuând durerea.

Concomitent se lucrează cu medicul fizioterapeut, care stabilește ce poziții și exerciții ameliorează durerea. De asemenea medicul recomandă exerciții de control și de tonificare a mușchilor ce stabilizează regiunea lombară a coloanei vertebrale. Unii medici posedă tehnici de terapie manuală cu ajutorul cărora se obține diminuarea durerilor. Se prea poate ca să însușiți și singuri aceste tehnici, astfel să vă adaptați desinestătător la modurile de ameliorare a simptomelor. Dacă medicul dv-stră nu posedă de astfel de tehnici, atunci el vă poate recomanda un specialist în acest domeniu care să vă ofere un astfel de tratament.

Unor pacienți la care mai persistă senzația de durere li se administrează injecții intraarticulare. Cum a fost descris anterior injectiișe intrarticulare se practică concomitent cu puncția articulară pentru a afla dacă durerea este localizată în articulația SI. Un ciclu de terapie cu injecții steroidiene poate fi inițiat pentru a diminua reacția inflamatorie în articulație. Corticosteroizii sunt preparate cu efect puternic antiinflamator și se utilizează frecvent în cadrul artritelor pentru a controla durerea și inflamația. Pe lîngă steroizi se mai prescriu și asa preparate cum ar fi acidul hialuronic, care este indicat frecvent în cadrul artritelor. Acest preparat are menirea de a reduce durerea prin calitățile sale de lubrefiere și nutriție a cartilajului în articulație. Nu se cunoaște definitiv mecanismul de acțiune a acestui preparat, însa el s-a dovedit a fi efectiv în patologiile articulației SI. Toate aceste injecții au un efect temporar, ce se menține pe parcursul a câtorva săptămâini.

O altă procedură care de asemenea s-a dovedit a fi efectivă este ablația cu unde eletromagnetice de frecvență înaltă. După ce injectarea de anestezic în articulație a confirmat că sediul durerii este în articulația SI, se poate trece la „coagularea” nervilor, care asigură sensibilitatea în această regiune. Procedura se efectuează cu un ac special numit, sondă ce emite unde de frecvență înaltă. Teoretic această procedură poate distruge terminaţiunile nervoase ce vin de la articulație producând o amorțeală locală. Cu toate acestea uneori procedura decurge cu eșec. În cazul cînd reușește efectul se poate menține pe o perioadă de pînă la doi ani și la necesitate poate fi repetată.

Tratamentul chirurgical

Se recurge la el cînd tratamentul medicamentos s-a dovedit a fi neefectiv. Tratamentul chirurgical constă în fuziunea (contopirea) articulației SI. În timpul intervenției chirurgicale este înlăturat cartilajul suprafețelor articulare ale oaselor ce formează această articulație. Capetele osoase rămase sunt unite prin șuruburi și plăci metalice, dupa care ele concresc (fuzionează) formând un os comun. Aceasta duce la blocarea mișcărilor între aceste două oase și deci înlătură și senzația de durere. Aceasta intervenție nu întodeauna se soldează cu succes. De obicei se ajunge la etapa de intervenție chirurgucală, atunci cînd durerea devine insuportabilă și extenuantă, însă așa ceva se întâmplă doar cazuistic.

Perioada de reabilitare

La ce rezultate pot să mă aștept dupa recuperare?

Recuperarea după tratamentul nechirurgical

Dupa tratamentul nechirurgical al disfuncției este necesar de a trece la tratamentul fizioterapeutic. Medicul de familie va prescriere frecventarea ședinșelor de proceduri fizioterapeutice de câteva ori pe săptămână, pe parcursul a 4 – 6 săptămâini. În cazuri severe și cronice frecventarea ședințelor poate fi prelungită cu câteva săptămâini. Cînd mișcările în articulația SI sunt limitate are loc agravarea simptomaticii, iată de ce se recomandă cât mai multe mișcări și în cele din urmă aceasta va amelioara durerile și veți fi apt de a activa pe parcursul zilei. Dacă mișcările în articulație sunt restricționate, atunci medicul va aplica un set de tehnici de terapie manuală, manipulații de extindere și diverse exerciții. Mișcările active si de extindere trebuie să le urmați și la domiciliu pentru a grabi procesul de recuperare.

Veți însuși un set de exerciții care să vă imbunatățească flexibilitatea mușchilor trunchiului, feselor si coapsei (șoldului). În plus veți fi înstruit cum să procedați dacă vor reapărea durerile. Exercițiile de obicei constau în poziționarea într-un anumit mod a coapsei și pelvisului (bazinului mic) însoțită de relaxarea sau contractarea anumitor grupe de mușchi.

Pe de altă parte dacă există o mobilitate excesivă în articulație și simptomele se mențin vi se va recomanda să purtați o centură pentru a stabiliza articușația SI. Cu o astfel de centură veți obține ameliorarea durerilor și astfel veți fi capabili de a practica exercițiile prescrise de către medicul dv-stră.

Dacă veți cunoaște bine acest set de exerciții veți putea controla forța, tonusul și rezistența mușchilor care sunt inserați în regiunea articulației SI. Acești mușchi sunt reprezentați de: m. gluteus maximus (mușchiul fesier mare), mușchii abdomenului și regiunii lombare inferioare.

Recuperarea după tratamentul chirurgical

Este necesar să așteptați cel puțin șase săptămâini până sa începeți programul de reabilitare după tratamentul chirurgical prin fuziunea articulației SI.

Pacientul trebuie să frecventeze ședințele fizioterapeutice pe parcursul a 6-8 săptămâini, iar recuperarea deplină survine la cel puțin a 6-a lună după intervenție.

Pe parcursul tratamentului după intervenția pe articulația SI, medicul dv-stră poate prescrie proceduri fizioterapeutice prin utilizarea căldurii, hipotermiei, stimulare electrică, masaj și ultrasunet cu scop de reducere a durerii și spasmului muscular. După care veți însuși cum să vă mișcați sigur fără a solicita regiunea operată. În timpul perioadei de reabilitare veți practica cât mai des exercițiile ce v-au fost recomandate.

Odată ce tratamentul dv-stră ia sfârșit, medicul vă va ajuta să reveniți la activitățile cotidiene în regim normal. Se prevede ca în ideal sa vă puteți relua activitatea în mod deplin. Puteți beneficia de un intrunctaj pentru a ști cu certitudine care activități vă sunt permise și care nu.

Deși veți înceta vizitele repetate la medicul de familie, totuși veți fi nevoit să continuați exercițiile la domiciliu.

↑ Sus