ProSpine.md

Spondiloliza lombară

Introducere

Spondiloliza defineşte starea clinică cînd are loc fisurarea (fracturarea) porțiunii posterioare a inelului osos al canalului vertebral. Cel mai frecvent aceasta se petrece în regiunea lombară a coloanei vertebrale. În cazul spondilolizei are loc fracturarea arcului vertebral, care joacă rol de proteție a măduvei spinării, din cauza suprasolicitarii. Zona afectata poartă denumirea de partea interarticulară, medicii frecvent o numesc zona defecta.

Această stare clinică se întâlnește la aproximativ 6% din copii. Afecteaza pe cei ce practică sportul și des fac uz de inclinarea repatată a coloanei vertebrale cum ar fi: gimnastică, fotbal și karate.

Cu toate că spondiloliza poate afecta persoane de orice vârstă, totuși cei mai predispuși sunt copiii și adolescenții. Aceasta se datorează faptului ca coloanele lor vertebrale sunt în dezvoltare și zona defecta reprezintă cea mai slaba regiune a vertebrei. Dacă se exercită presiune indelungată în acesta zonă pe perioada copilăriei, atunci crește probabilitatea de apariție a acestei stări clinice la vîrstă adultă.

Acest ghid vă va ajuta sa intelegeți:

  • cum evoluează boala
  • cum este diagnosticată boala
  • care sunt opțiunele de tratament

Anatomie

Ce regiuni ale coloanei vertebrale sunt implicate?

La om coloana vertebrală constă din 24 de vertebre. Vertebrele se suprapun una peste alta formând coloana vertebrală. Coloana vertebrală redă trunchiului forma sa și reprezintă principalul suport pe verticală. Regiunea inferioară a coloanei vertebrale este numită regiunea lombară, care include cinci vertebre. Fiecare vertebră este constituită dintr-o masa osoasă de formă cilindrică, numită corpul vertebral, de care este atașat din posterior un arc osos, numit arc vertebral, care la rîndul sau este format din două lamine. Cind vertebrele sunt suprapuse una peste alta arcul vertebral de la fiecare vertebră delimiteaza un canal numit canal vertebral, în care se conține măduva spinării. Exact cum craniul protejeaza creierul, tot astfel coloana vertebrală joacă rol de protecție a măduvei spinării. Doua tipuri de oase delimitează inelul osos, care formează canalul vertebral: doi pediculi sunt atașați din posterior la corpii vertebrali, iar închiderea inelului osos e asigurată de laminele arcului vertebral. Locul unde se unesc lamina și pediculul reprezintă zona interarticulară. Fiecare vertebră conține cite doua de astfel de zone interarticulare, dispuse lateral (pe dreapta și pe stînga). Aceasta zonă se cunoaște a fi ca cea mai vulnerabilă zonă a inelului osos al vertebrei.

Cauzele

Din care cauză poate apărea această boală?

Se consideră că cauza principală este datorată suprasolicitării repetate a regiunii lombare a coloanei vertebrale pe o perioadă îndelungată de timp. Localizarea cea mai frecvantă a procesului este la nivelul celei de a V-a vertebre lombare (L5). Acesta vertebră unește coloana vertebrală la oasele bazinului, eși poate afecta orice vertebră. În unele cazuri poate afecta două vertebre odată.

Vertebra raspunde la suprasolicitare prin apariția de celule osoase noi, care încep a se dezvolta in jurul regiunii afectate. Și cînd afectarea decurge cu un ritm mai rapid decât capacitatea de reparare prin apariția noilor celule osoase, atunci poate apărea o fisurare (crăpătură) în această vertebră, ceea ce poartă denumirea de fractură de stress. Fractura de stress apare în partea interarticulară a vertebrei, între lamină și pedicul. Fractura poate fi atât de o parte cât și de ambele părți. În acest caz vertebra nu mai este menținută din posterior de articulațiile zigapofizeale. În rezultat corpul vertebral poate aluneca spre anterior față de vertebra subiacentă (localizată cu un nivel mai inferior), proces patologic care poartă denumirea de spondilolisteza.

Spondiloliza mai frecvent se intilnește la gimnaștii tineri, care zi de zi practică mișcări de flexie și extensie în coloana vertebrală. Dansatorii și fruntașii din fotbalul american de asemenea sunt predispuși spre a dezvolta spondiloliza. De obicei simptomele își dau de știre atunci cînd atletul își sporește intensitatea antrenamentelor, folosește o tehnică greșită sau este slab echipat.

Simptomele

Cum se manifestă boala?

Persoanele cu spondiloliză acuză: durere si rigiditate (contractură musculară) în partea centrală a regiunii lombare. Extensia (aplecarea în urmă) a coloanei vertebrale accentuează senzația de durere. Simptomatica se manifestă se intesnifică îc cadrul unor activități zilnice și cedează în repaus. Medicii definesc acest tip de durere ca durerea mecanică, deoarece se manifestă odată ce se intensifică mișcările între vertebre. Această durere de obicei iradiază în unul sau ambele picioare. Senzația de durere este generată de comprimarea și iritatrea exercitată asupra nervilor spinali care ies din canalul vertebral din apropierea fracturii. Cînd comprimarea nervului spinal provoacă durere în regiunea lombară, care iradierea în picior, atunci este considerată ca durere neurogenă. Cauza acestei comprimări este tentativa organismului de a vindeca în mod natural fractura. Pe perioada cît are loc procesul de vindecare în locul afectat începe să se dezvolte țesut cartilaginos. Dacă acest țesut cartilaginos se formează în exces, acesta la rîndul sau va comprima nervii spinali în zona de ieșire a nervilor din canalul vertebral. Comprimarea nervului spinal se manifestă prin senzația de durere și slăbiciune în picior. Reflexele sunt diminuate. Pacienții de asemenea mai semnalează senzații de înțepături pe parsursul traiectului nervilor comprimați.

Diagnosticul

Cum este diagnosticată boala?

Diagnoza începe cu culegerea anamnezei și examenul obiectiv. Medicul vă va întreba simptomele și cum acestea vă afectează activitatea zilnică. De alftel medicul va dori să cunoască faptul în ce masură sunteți implicat în activitatea sportivă și ce performanțe ați obținut. Se va suspecta spondiloliza mai curînd la persoanele care practică sport de genul: gimnastică, fotbal amercian, arte marţiale și alte genuri similare de sport. Medicul va dori sa afle ce pozitii și ce activități pot agrava sau ușura senzațiile de durere.

După care medicul vă examinează ținuta (postura) și totalitatea mișcărilor în coloana vertebrală și va urmări care mișcări produc senzația de durere sau alte simptome. Sensibilitatea, forța musculară și reflexele de asemenea vor fi examenate.

De obicei medicii indică un examen Roentgenologic a regiunii lombare în incidență (proiecție) oblică pentru a vizualiza zona fracturii. Medicul ține să urmărească pe pelicula Roentgen coprul și arcul vertebral. Conturul structurilor susmenționate delimitează o imagine ce se aseamănă cu un câine micuț. Atunci cînd e prezentă fractura aceasta pare a semăna cu zgarda unui câine, ceea ce reprezintă semnul câinelui scoțian. Acesta vine să confirme diagnosticul de spondiloliza.

Defectele osoase de mici dimensiuni și fracturile recente nu întotdeauna vor fi vizibile la examenul Roentgenologic. Iată de ce medicul vă poate indica un examen de scanare osoasă, care de altfel reprezintă același examen Roentgen însă cu injectarea în sînge de preparat radiofarmaceutic (substanță de contrast) și cu ajutorul acestui test fracturile părții interarticulare devin vizibile.

Dacă este nevoie de aflat ceva mai detaliat medicul va poate indica examenul de Tomografie Computerizată (TC), care prezintă în esentă la fel un examen Roentgenologic, insă mai detaliat si cu posibiltatea de a vizualiza pe secțiuni țesuturile corpului. Imaginea poate da informații dacă marginile fracturii au început sa se unească, ceea ce sugerează idea dacă fractura este recentă sau veche și oferă posibilitatea deciderii tacticii ulterioare de tratament.

De asemenea medicul vă poate indica un examen de Rezonanță Magnetică Nucleară RMN, care facilitează diagnosticul de spondiloliză și oferă posibilitatea de a aprecia starea discurilor intervertebrale din vecinătate.

Tratamentul

Care sunt opțiunile de tratament?

Tratamentul nechirurgical

Medicul adesea începe cu prescrierea tratamentului nechirurgical în cazul spondilolizei, deoarece frecvent aceste fracturi se vindecă desinestătător , dacă se recurge la repaus și imobilizare ortopedică. În unele cazuri starea pacientului este doar urmărită pentru a aprecia dacă are loc ameliorarea simptomaticii.

Se poate efectua examenul Roentgen la fiecare 2-3 luni pentru a urmări cum decurge vindecarea.

Dacă medicul presupune că este o fractură recentă, atunci el vă poate indica o imobilizare ortopedică pe o perioadă de 3-4 luni. Prin limitarea mișcărilor în coloana vertebrală se urmarește scopul de reducere a infalmatiei și spasmului muscular, de asemenea sporesc posibilitățile de restabilire a țesutului osos afectat. Majoritatea persoanelor ce necesită imobilizare ortopedică ajung să se debaraseze de senzația de durere, astfel fiind capabili sa se întoarcă la activitățile sale zilnice. Aceasta putînd avea loc chiar în lipsa vindecării complete a fracturii, eventual vizualizată la examenul Roentgen.

Medicul dv-stră vă poate indica repausul coloanei vertebrale prin limitarea activității, de asemenea avînd scopul de a reduce inflamația și durerea. În cazul dacă practicați un sport de performanță, atunci veți fi nevoiți să-l abandonați pentru o perioadă de timp, mai ales dacă el implică solicitarea coloanei vertebrale prin mișcări de flexie și extensie. Această masură oferă coloanei vertebrale posibilitatea de a se restabili. Majoritatea pacienților care urmează aceste măsuri se recuperează. Foarte rar, în cazuri severe de boală pacienții sunt sfătuiți sa abandoneze complet practicarea sportului.

Pacientul trebuie să coopereze cu medicul de familie. După evaluarea condiției clinice el vă poate indica un șir de poziții care vă vor ușura simptomele, un set de exerciții care să îmbunătățească flexibilitatea coloanei vertebrale în regiunea lombară și tonusul mușchilor abdominali și ai spatelui.

Tratamentul chirurgical

Majoritatea pacienților cu spondiloliză nu necesită intervenție chirurgicală.

Se recurge la el cînd tratamentul prin rapaus și imobilizare s-a dovedit a fi neefectiv.

Opțiunile de tratament chirurgical in caz de spondiloliză sunt:

  • Laminectomia
  • Fuziunea lombară posterioară

Laminectomia

Comprimarea nervilor spinali poate cauza durere considerabilă. Dacă țesutul cartilajinos este format în exces aceasta va duce la strangularea nervului care trece în vecinatatea zonei de fractură așa după cum a fost descris anterior. Pentru a rezolva aceasta problemă se recurge la intervenția de laminectomie, care constă în înlăturarea laminei arcului vertebral, structură ce delimitează inelul vertebral din posterior.

Fuziunea lombară posterioară

Fuziunea vertebrală de obicei se face după etapa de laminectomie. Se recurge la procedeul de fuziune în cazul care segmentul vertebral (un set format din 2 vertebre) a devenit instabil. Fuziunea vertebrală permite contopirea (fuzionarea) a două sau mai multe vertebre într-o structură osoasă comună. Aceasta la rîndul sau limitează mișcările oaselor și în articulații.

În cadrul acestui procedeu chirurgul plasează un grefon osos (fragment osos de transplant) în regiunea afectată a coloanei vertebrale. Unii chrurgi mai aplica adăugător șuruburi și plăci metalice pentru a conferi o consolidare mai buna a fragmentelor osoase, proces ce poartă denumirea de instrumentare. Totuși aplicarea instrumentării rămâne o tactică controversată, deoarece la copii cu spondiloliză vindecarea prin fuziunea vertebrală cu aplicarea doar a grefonului osos are loc în 90% din cazuri.

Perioada de reabilitare

La ce rezultate pot să mă aștept dupa recuperare?

Recuperarea după tratamentul nechirurgical

Recuperarea acestei maladii are loc cel mai des dupa un tratament nechirugical după cum a mai fot menționat. Odată ce ați oferit coloanei vertebrale perioada necesara de repaus pentru a se restabili, medicul dv-stra vă va recomanda frecventarea fizioprocedurilor de câteva ori pe săptămână pe o perioadă de șase săptămâini. În cazuri severe la necesitate această perioadă poate fi prelungită.

Scopul principal al tratamentului este controlul asupra senzației de durere. Este necesar ca medicul cooperînd cu dv-stră să stabilească pozițiile care vă ameliorează durerile. Poate fi utilizat terapia prin caldură, rece, ultrasunet și stimulare electrică pentru a reduce senzația de durere și spasmul muscular.

De asemenea medicul va recomanda exerciții de control și de tonificare a mușchilor ce stabilizează regiunea lombară a coloanei vertebrale. Tot el vă instructează cum să vă mișcați și cum să efectuați diverse activități.

La necesitate medicul poate conveni în comun cu antrenorul dv-stra asupra tacticii de reluare a activității sportive. Se va veni cu sfaturi în ce privește tehnica și echipamentul de antrenament, cât și asupra frecvenței și intensității antrenamentelor.

Veți însuși un set de exerciții care să vă imbunatățească: ținuta, flexibilitatea și tonusul mușchilor abdominali si lombari. Veți fi instruit ce tactică să adoptați în caz de reapariție a simptomelor.

Marea majoritate a adolescenților obțin recuperarea în urma folosirii corsetelor de imobilizare pe o perioadă de 3 luni. Chiar dacă examenul de Tomografie Computerizată (TC) arată ca procesul de vindecare a fracturii nu s-a încheiat.

Recuperarea după tratamentul chirurgical

Recuperarea dupa tratamentul chirurgical este un proces mai complicat. Pacienții după intervenția pentru spondiloliză rămîn în spital pe o perioadă scurtă de timp. Unii chirurgi solicită pacienților să poarte un corset sau o centură de susținere. Programul de recuperare dupa intervenția chirurgicală de fuziune lombară începe de la cel puțin a 6-a săptămână. Această amânare este necesară pentru a permite petrecerea normală a procesului de fuziune. Pacientul trebuie să frecventeze ședințele fizioterapeutice pe parcursul a 6-8 săptămâini, iar recuperarea deplină survine la cel puțin a 6-a lună după intervenție.

↑ Sus