ProSpine.md

Fuziunea Lombară Posterioară

Introducere

Fuziunea lombară posterioară este una din cele mai frecvente metode chirurgicale de fuziune a coloanei vertebrale în regiunea lombară. Fuziunea este procedeul prin care se obține unirea a două sau mai multe oase (în cazul de față avem verteberele) impreună formind o structură unică și solidă. Procedeul se numește fuziunea posterioară datorită faptului că chirurgul operează pe regiunea posterioară a coloanei vertebrale. Procedeul de fuziune lombară este folosit în caz de instabilitate vertebrală, degenerare discală severă și fracturi de coloană vertebrală. Concomitent cu procedeul de fuziune vertebrală poate fi imperativ de a se efectua și alte procedee chirurgicale ce au menirea de a înlătura compresia asupra nervilor spinali cum ar fi: înlăturarea osteofiților și părților afectate ale unui sau mai multor discuri intervertebrale. Majoritatea chirurgilor aplică șuruburi si tije (proces definit ca instrumentare) pentru a stabiliza fragmentele fuzionate.

Acest ghid vă va ajuta sa intelegeți:

  • ce scopuri ar urmări să obtină chirurgul in rezultatul procedurii
  • ce se intîmplă în timpul intervenției chirurgicale
  • cum decurge recuperarea după intervenție

Anatomie

Care regiuni ale spatelui și coloanei vertebrale sunt implicate?

Chirurgii efectuează fuziunea lombară posterioară printr-o incizie la nivel lombar.

Incizia ajunge pînă la procesul spinos, excrescență osoasă ce emerge din arcul vertebral din posterior. Chirurgul trebuie sa îndeparteze mușchii ce merg dea lungul coloanei vertebrale mușchii paraspinali. Fuziunea presupune implicarea

laminei vertebrale, care repezintă o structură atașată la vertebră din posterior avînd rol de protecție a măduvei spinării. În unele cazuri chirurgul poate lărgi orificiul intervertebral, zona prin care nervii spinali părăsesc măduva spinării.

Argumentarea intervenției

Ce scopuri urmărește să obțină chirurgul?

Scopul principal al fuziunii vertebrale (numita altfel artrodeza) este de a stopa mișcările unei sau mai multor vertebre. Prin evitarea mișcarilor în segmentul fuzionat se previne apariția durerii mecanice. Durerea mecanica apare atunci cînd discurile si articulațiile lezate care unesc vertebrele devin tumefiate în urma mișcarilor excesive între vertebre. Acest tip de durere este de obicei resimțită în regiunea lombară și poate iradia în fese și regiunea superioară a coapselor. Nervii spinali sunt și ei la fel afectați din cauza mișcarilor excesive între vertebre. Nervii sunt traumatizaţi în zona orificiului intervertebral, în urma careia se edemațiază si se supun periodic iritării. De altfel orificiul intervertebral se ingustează și el cînd vertebrele alunecă una față de alta în planul antero-posterior. Acesta se soldeaza cu comprimarea nervului în orificiul intervertebral. Edemațierea, iritarea și comprimarea nervului spinal toate impreună formează durerea neurogenă. Acest tip de durere frecvent iradiază in unul sau ambele membre inferioare mai jos de genunchi. Fuziunea vertebrală in felul ei vine sa aline această durere prin faptul că inlătură toate aceste efecte exercitate asupra nervilor spinali.

Prin procedeul de fuziune vertebrală chirurgul urmărește să încetinească procesul de degenerare în regiunea segmentelor fuzionate și să prevină tulburarile ce pot surveni ulterior.

Pregătirea

Cum să mă pregătesc pentru intervenție?

Decizia de a recurge la interventie este necesar de a fi luată in comun de către dumneavoastra si chirurg. Trebuie să cuprindeți si sa ințelegeți cît mai multă informație despre această procedură. Odata ce ati luat decizia de a merge la intervenție chirurgicală medicul curant vă va indica un examen clinic complet și un set de analize, care îl vor asigura pe medic că sunteți într-o condiție satisfacătoare pentru a merge la operație.

Veți fi atenționat că nu trebuie să mincați sau să beți nimic începînd cu seara zilei din ajunul intervenției.

Procedeul chirurgical

Ce se intîmplă în timpul intervenției chirurgicale?

Pacienților li se efectuează anestezie generală pentru a se induce starea de somn, de altfel ca și pentru orice altă interventie chirurgicală pe coloana vertebrală. Pe perioada in care vă aflati in stare de somn puteți fi conectat la aparatul de ventilare asistată pentru a mentine respirația. Acest aparat controlează și monitorizează fluxul de aer in plămâini.

Poziția pacientului pentru această intervenție este de obicei cu picioarele ușor flexate si culcat cu fața în jos, aflîndu-se pe masa de operație în așa mod ca mușchii abdomenului și spatelui sa fie relaxați. Aceatsa poziție reduce pierderea de sânge in timpul operației si oferă mai mult spațiu de lucru chirurgului.

Chirurgul face incizia pielei in regiunea lombară pe linia mediana. Apoi se separă tesuturile situate sub piele (subcutan). După care sunt ridicați și depărați de la vertebră mușchii mici situați lateral în regiuna lombară pentru a expune coloana vertebrală. Un control radioscopic asigură corectitudinea nivelului de incizie la vertebra necesară.

Chirurgul în primul rind inlatură structurile, care ar putea comprima nervii spinali.

Aceasta include inlaturarea unei părți sau în întregime a laminei vertebrale (lamina vertebrala este porțiunea posterioară a inelului a inelului vertebral care delimiteaza canalul vertebral). Apoi urmatorul pas este răzuirea oricarui fragment de disc sau careva osteofit din regiune ce ar putea să comprime nervul spinal. Astfel nervii ce se află în canalul vertebral sunt eliberați de orice altă compresie sau presiune adăugatoare. Se verifică dacă radacinile nervilor spinali se mișca liber in canalul vertebral si in regiunea orificiului intervertebral (locul de ieșire a nervilor spinali format intre vertebre). Evident dacă este vreun obstacol se recurge la procedeul de lărgire a orificiului intervertebral, numit foraminotomie. Pentru a pregăti zona unde se va efectua fuziunea chirugul rade un strat de tesut osos pe suprafața posterioaraă a vertebrei, unde mai tirziu apare o mică hemoaragie. Chirurgul face a doua incizie la nivelul crestei iliace (creasta proeminentă de la nivelul bazinului) pentru a prepara grefonul osos (autotransplant). Chirurgul plasează acest transplant pe partea posterioară a coloanei vertebrale. Cînd grefonul osos contactează cu suprafața unde s-a produs hemoragia, atunci se produce fuziunea vertebrelor sau cu alte cuvinte vertebrele se contopesc în același mod cum se unesc fragmentle osoase in caz de fracturi. În timpul fuziunii vertebrale chirurgul de asemenea fixează oasele utilizind șuruburi, tije și plăci metalice, proces numit instrumentare. Acesta la rindul sau are menirea de a menține vertebrele intr-o poziție fixa și de a preveni deplasarea lor, exact ca şi în cazul altor stări ortopedice (traume, fracturi etc.). Cu cît mai puține mișcari se produc între oasele care se vindecă cu atit mai mult crește posibilitatea fuzionării cu succes a fragmentelor. Utilizarea instrumentării a crescut considerabil rata succesului in intervențiile de fuziune vertebrală.

La necesitate poate fi plasat un drenaj tubular in plaga (rana) operatorie. Următorul pas constă in suturarea (coaserea) mușchilor și țesuturilor moi, după care se efectuează și suturarea pielii. Chirurgul vă poate monta un aparat ortopedic pentru a vă susține coloana vertebrală în timp ce se vindecă.

Complicații

Ce poate să meargă rău?

Ca și în cazul altor intervenții chirurgicale pot avea loc unele complicații. Cele mai des întîlnite complicații, care urmează unei fuziuni lombare posterioare sunt:

  • probleme legate de anestezie
  • tromboflebită
  • infectarea plăgii postoperatorii
  • lezarea nervului spinal
  • probleme din partea grefonului osos (autotransplantului) sau a elementelor folosite la instrumentare
  • ruptura musculară
  • nefuziunea (necontopirea) vertebrelor
  • persistența durerii

Probleme legate de anestezie

Atunci cînd preparatul anestezic folosit interacționează cu alte medicamente pe care le-ar putea folosi pacientul. În cazuri particulare pot avea loc reacții de hipersensibilatate la preparatul anestezic. Plus la aceasta anestezia poate afecta procesul de respirație, deoarece în timpul cît pacientul se află sub efectul anesteziei nu are loc expansiunea plămâinilor. Fiți siguri că ați discutat toate riscurile legate de anestezie cu anesteziologul dv-stră.

Tromboflebita (coagularea sângelui)

Tromboflebita, adesea numită tromboza venoasă profundă poate avea loc practic dupa orice intervenție chirurgicală. Aceasta se întîmplă atunci cînd are loc coagularea sângelui în venele de calibru mare ale picioarelor. Aceasta poate cauza tumefierea (mărirea în volum) a picioarelor, iar la atingere par calde și e prezentă senzația de durere. Uneori acești trombi (cheaguri de sânge) se pot rupe si migra în plămâini si ocluzînd fluxul de sânge prin vase duc la deprivarea de sânge a plamâinilor, aceasta stare este numită embolismul pulmonar. Profilaxia tromboflebitei este o practică deja de mult inrădăcinată în activitatea de zi cu zi a chirurgilor. Există multe metode de a preveni apariția trombilor, dar probabil cea mai efectivă este reluarea activității cît de curînd posibil. Alte metode ultilizate sunt: aplicarea ciorapilor elastici si administrarea medicației anticoagulante (preparate care previn formarea trombilor).

Infectarea plăgii postoperatorii

Infectarea plăgii postoperatorii survine rar, însa prezintă o complicație deosebit de severă în chirurgia spinală. Adesea infectarea se poate manifesta in perioada postoperatorie imediată, pînă la externare. Infectarea pielii de obicei este combătută cu anitbiotice. Infectarea țesuturilor moi pină la vertebră de regulă este mai greu de tratat, aceasta putînd necesita o reintervenție cu revizia intraopratorie a regiunii infectate.

Lezarea nervului spinal

Orice intervenție ce se petrece în apropierea canalului vertebral implica de asemenea si riscul de lezare a nervilor spinali. Lezarea poate surveni prin traumatizarea sau disecția țesutului nervos cu instrumentul chirurgical sau prin edemațierea țesuturilor adiacente sau prin țesut de cicatrizare. Leziunea nervului spinal se poate manifesta prin lipsa forței musculare si pierderea sensibilității la nivelul care corespunde zonei sale de inervație.

Probleme din partea grefonului osos (autotransplantului) sau a elementelor folosite la instrumentare

Fuziunea vertebrală posterioară necesită sa fie transplantat un fragment osos pe coloana vertebrală. Grefonul de obicei este pregatit din creasta iliaca (creasta proeminenta de la nivelul bazinului) si respectiv aici exista riscul de apariție a durerii, infecției sau unui defect. Uneori grefonul osos este prea mic si nu asigură fuziunea, ceea ce necesita o reintervenție chirurgicală pentru a aplica mai mult țesut osos de transplant. Chirurgul poate recurge la instrumentare pentru a fixa intr-o pozitie stabilă vertebrele.

La rindul său instrumentarea (folosirea șuruburilor, tijelor si plăcilor metalice) poate duce la aparitia altor probleme. Ele pot duce la ramolire sau pot irita țesuturile moi. În cazuri rare ele se pot rupe. Daca elementele ce s-au folosit in intrumentare se rup sau slăbesc, atunci chirurgul trebuie să meargă la reintervenție chirurgicală pentru a le indeparta sau a aplica adăugător altele pentru a rezolva prolbema intervenită.

Ruptura musculară

În timpul operației sunt ridicați și depărați de la vertebră mușchii mici situați lateral în regiuna lombară pentru a expune coloana vertebrală si unii din nervii ce inerveaza acesti muschi sunt taiati, iar departarea muschilor de la vertebre duce la afectarea alimantarii lor cu sânge. Ceea ce se resfrânge negativ asupra mușcilor prin faptul că ei ușor obosesc, mai cu seama in timpul cind se face un lucru care implică ridicarea obiectelor grele pe o perioada lunga a zilei. Exercițiile indicate de medicul de familie au menirea de a aisgura și mentine puterea si rezistența mușcilor din apropiere, diminuind simptomele.

Nefuziunea (necontopirea) vertebrelor

Uneori vertebrele nu fuzionează asa cum a fost planuit, proces numit pseudoartroza (articulație falsă). Cind are loc fuziunea la două sau mai multe nivele riscul de nefuziunare sporeste. Fuziunea a două sau mai multe nivele semnifică că discurile sunt înlaturate si inlocuite cu transplant osos. Dacă mișcarile articulare (din articulația falsă) cauzează dureri, atunci pacientul trebuie sa fie reoperat. În timpul celei de a doua oparații chirurgul va aplica mai mult țesut osos de transplant. De asemenea chirurgul poate recurge la instrumentare pentru a fixa intr-o pozitie stabilă vertebrele.

Persistența durerii

Majoritatea pacienților menționnează dispariția completă a senzației de durere în urma fuziunii lombare poasterioare. Dar ca și în orice intervenție chirurgicală este prezentă o senzație de durere în preioada imediată postoperatorie. Daca senzația de duere mai persistă, discutați cu chirurgul dv-stră despre tratamnetul care trebuie sa-l urmați pentru a reduce durerea.

Perioada postoperatorie

Ce se intîmplă în perioada postoperatorie?

Pacientul poate fi plasat într-un aparat ortopedic pentru a susține coloana vertebrală în timp ce se vindecă. Daca în timpul operației s-a folosit procedeul de instrumentare, atunci nu este necesar de plasat pacientul în aparatul ortopedic.

Drenajul tubular este înlăturat in decurs de 24-48 de ore de la intervenție. Pacienții rămân în spital pe o perioadă de până la o săptămână – 10 zile. În acestă perioadă medicul vă va instrui ce mișcări puteti sa faceți solicitînd spatele. Pacienții vor fi instruiți sa folosească căruciorul primele două zile. Înainte de a fi externați pacienții trebuie să primească intrucțiuni cum să evite durerea și alte probleme ce pot apărea pe parcurs. Pacienții se externează cînd starea lor devine stabilă. Se mai recomandă ca să reducă la minimum toate activitățile pentru a permite fuziunea cît mai reușită a vertebrelor.

Pacienților li se limitează pe o perioadă de 8 săptămâini activitatea de lucru ce implică ridicatul, conducerea mijolacelor de transport auto și ședere indelungată. Tratamentul ambulator debutează începînd cu săptmămâna a șasea.

Pacientul treptat își reia activitatea zilnică cu scopul de a reveni la o stare normala si a duce un mod de viață cît mai productiv.

Perioada de reabilitare

La ce rezultate pot să mă aștept dupa recuperare?

Reabilitarea după fuziunea lombară posterioară este un proces lent.

De obicei chirurgii recomandă pacienților tratament fizioterapeutic începînd de la a șasea săptămână după intervenție și pe o perioadă de șase săptămâini. Aceasta este necesar pentru a asigura perioada cuvenită pentru consolidarea fuziunii. Probabil veți fi nevoit să frecventați ședințele de tratament ambulator pe parcursul a 2-3 luni. Recuperarea completă a pacientului se estimează după luna a 8-a. Recuperarea survine mai devreme la pacienții ce au suportat o fuziune prin instrumentare.

Tratamentul ambulator prevede administrarea de preparate care diminuează durerea si reduc inflamația. De asemenea se practică electrostimularea pentru a obține un efect mai bun. Medicul de familie vă poate recomanda terapia manuală prin masaj pentru a inlătura spasmul si durerea.

Tratamnetul activ este urmat cu grijă. Acesta include exerciții pentru imbunatațirea funcției respiratorii și circulatorii. Mersul și înotul reprezintă exerciții cardiovasculare perfecte după porcedeul de fuziune lombară posterioară.

De asemenea medicul recomandă exerciții de control și de tonificare a mușchilor ce stabilizează regiunea lombară a coloanei vertebrale. Tot el vă instructează cum să vă mișcați și cum să efectuați diverse activități. Acest tip de terapie se numește kinetoterapie, și este folosită pentru a achiziționa noi deprinderi în procesul de mișcare. Acest curs vă va permite să vă mențineți spatele intr-o poziție corectă in timpul cît vă desfășurați activitățile zilnice. Include niște deprinderi simple cum ar fi: mersul, așezatul și sculatul; culcatul și sculatul din pat, îmbrăcatul si dezbrăcatul, și altele mai complicate spre exemplu: cum să ridici și cum să duci diferite obiecte.

Cum starea dv-stră se va îmbunătăți medicul de familie va avea sarcina de a vă recomanda un post de lucru care nu cere solicitare din partea coloanei vertebrale, de asemenea el vă poate recomanda sa combinați tipurile de activități de muncă.

Veți avea grijă să urmați cu strictețe aceste recomnadări pentru a evita suprasolicitarea și a vă menține spatele în siguranță.

Înainte de incheierea cursului de tratament ambulator medicul vă va invața toate metodele cum să evitați problemele ce pot aparea pe viitor.

↑ Sus