ProSpine.md

Anatomia coloanei vertebrale cervicale

Introducere

Cunoașterea parților principale a gîtului și a modului în care interacționează ele este importantă în timpul ce învățați sa aveți grijă de gîtului dumneavoastră. Doi termeni anatomici  uzuali sunt utili atribuindu-se gîtului. Termenul anterior se referă la partea din față a gîtului, iar termenul posterior – la partea din spate a lui. Partea coloanei vertebrale  mobilă din componența gîtului se numește coloană cervicală. De aceea partea din față a gîtului este numită aria cervicală anterioară. Partea din spate a gîtului este numită aria cervicală posterioară.

Acest ghid prezintă o imagine generală asupra  anatomiei gîtului, și Vă va ajuta sa înțelegeți

  • Ce părți componente formează gîtul
  • Cum interacționează ele

Structuri importante

Părțile importante a coloanei cervicale includ

  • Oase și articulații
  • Nervi
  • Țesut conjunctiv
  • Mușchi
  • Segmente spinale

Acest  capitol subliniază structurile importante din fiecare categorie.

Oasele și articulațiile

Coloana vertebrală umană este formată din 24 de oase spinale, numite vertebre. Vertebrele sunt așezate una peste alta  formînd coloana vertebrală. Coloana vertebrală este suportul vertical principal a corpului. Primele șapte vertebre formează sectorul cervical. Medicii deseori denumesc aceste vertebre C1 pînă la C7 respectiv. Vertebrele cervicale încep acolo unde vertebra de sus C1  se unește cu baza craniului. Coloana vertebrală cervicală curbează ușor interior și se  sfîrșește cu vertebra C7,  unde aceasta articulează cu vîrful segmentului toracic al coloanei.

Baza craniului se plasează pe vîrful  vertebrei C1 care mai poartă denumirea de atlas . Două arcuri osoase îngroșate formează  un orificiu larg prin centrul atlasului. Orificiul  este mare din cauza că măduva spinării este mai groasă în momentul ce  iese din creier și craniu. În comparație cu alte vertebre atlasul de asemenea are proiecții osoase mai largi spre fiecare parte.

Atlasul  este plasat  pe vîrful vertebrei C2 care poartă numele de axis. Axisul are o proeminenta osoasă masivă pe vîrf numită dens (dinte). Densul se proiectează în sus și trece prin orificiul atlasului. Articulația axisului dă gîtului posibilitatea de a fi rotit la dreapta și la stînga.

Fiecare vertebră e formată din din aceleași părți. Partea principală  a fiecărei vertebre de la C2 pînă la C7 este formata de un bloc osos rotund numit  corpul vertebrei. Un inel osos atașat la partea posterioară a corpului vertebrei. Acest inel are  două părți . Doi pediculi osoși conectați direct la partea posterioară a  corpului  vertebral. Două lamine osoase care unesc  pediculii într-un inel complet.  Laminele osoase formează marginea externă a inelului osos. Cînd  vertebrele sunt aranjate una peste alta, inelele osoase formează un tub  care înconjoară măduva spinării. Lamina asigură o acoperire de protecție  deasupra măduvei spinării.

O proeminentă osoasă depășește limita unirii  celor două lamine osoase în direcția posterioară. Aceste proeminențe numite procese spinale pot fi simțite în timp ce glisați cu degetele în sus și  în jos pe spate de-a lungul coloanei vertebrale. Nodulul cel mai voluminos lingă vîrful coloanei este procesul spinos al vertebrei C2. La baza gîtului în locul unde vertebrele cervicale şi toracice articulează veți simți un alt proces spinos masiv – acesta e C7.

Fiecare vertebră a coloanei vertebrale are doua nodozități osoase care proiemină lateral în partea dreapta și cea stingă respectiv. Aceste structuri osoase sunt numite procese transversale. Atlasul are cele mai largi procese transversale din toate vertebrele cervicale. Doar vertebrele cervicale au un orificiu care trece prin fiecare proces transversal. Acest orificiu poartă denumirea de foramen transversal, ele formează un canal de trecere pentru arterele pentru arterele care se ridică de fiecare parte a gîtului asigurînd cu sînge partea posterioară a creierului.

Între fiecare pereche de vertebre sunt două articulații numite zigapofizare. Ele unesc vertebrele într-un lanț însă alunecă una față de alta ce asigură mobilitatea multidirecțională a gîtului. Cu excepția vîrfului și bazei coloanei vertebrale fiecare vertebră are două fațete articulare de fiecare parte. Cele de la vîrf articulează cu vertebra subiacentă cele inferioare cu ce de asupra.

Suprafețele  articulațiilor zigapofizare sunt acoperite cu cartilaj articular. Cartilajul articular este un material neted elastic care acoperă suprafața majorității articulațiilor. Ele permit capetelor articulare sa se miște una față de alta fără fricție.

Pe partea dreaptă și stingă a fiecărei vertebre este un tunel unic numit foramen neural. Nervii care pornesc de la măduva spinării la nivelul fiecărui segment spinal (vertebral) trec prin acest foramen. Unul din partea dreapta dreapta cealaltă  din stînga.

Discul intervertebral (descris mai tîrziu) se plasează direct în fața deschiderii. Astfel o protruzie sau hernie de disc poate îngusta canalul și comprima nervul. Articulațiile zigapofizare  sunt plasate direct în spatele foramenului (canalului). Osteofitele formate pe articulații pot pătrunde în tunel, îngustînd orificiul și ciupind nervul.

Nervii

Canalul osos format de inelele osoase pe partea posterioară a coloanei vertebrale înconjoară măduva spinării în timp ce trece prin coloană. Măduva spinării seamănă cu un fir format din milioane de de fibre nervoase. La fel cum craniul protejează creierul vertebrele coloanei vertebrale protejează măduva spinării.

Măduva spinării parcurge descendent de la creier prin coloana vertebrală. Două ramuri nervoase masive una din dreapta alta din stînga trec prin foramenul neural. Acest nervi spinali se grupează în formînd nervii principali care merg spre extremități și organe. Nervii care emerg de la măduva spinală cervicală asigură inervarea membrelor superioare.

Țesutul conjunctiv

Ligamentele sunt formate din țesut conjunctiv rezistent care unește oasele între ele (țesutul conjunctiv reprezintă o rețea de fibre care leagă celulele corpului împreună). Cîteva ligamente fixează din față și din spate secțiunile vertebrale. Ligamentul longitudinal anterior trece de-a lungul părților anterioare a corpurilor vertebrale. Alte două ligamente trec de-a lungul canalului rahidian (spinal). Ligamentul longitudinal anterior se atașează fețelor posterioare a corpurilor vertebrale. Ligamentul galben (ligamentum flavum) este o bandă elastică care se unește la suprafața anterioară a laminei osoase.

O formațiune speciala a coloanei vertebrale este discul intervertebral de asemenea constituit din țesut conjunctiv. Fibrele discului sunt formate de celule speciale producătoare de colagen. Fibrele pot fi unite în lanțuri asemenea firului lung da nailon, sau încrucișate formînd o rețea. Discul intervertebral este constituit din două părți: Centrul numit  nucleul pulpos el asigură absorbția șocurilor mecanice în coloana vertebrală. Nucleul este menținut la locul lui de anulus (inel fibros) – o serie de ligamente circulare care îl înconjoară.

Mușchii

Aria cervicală anterioară este acoperită de mușchi care se  întind de la cutia craniană și claviculă la vertebrele cervicale, mandibulă și craniu. Mușchii cervicali posteriori acoperă oasele de-a lungul parții posterioare a coloanei vertebrale și formează o masă musculară pe partea posterioară a gîtului.

Segmentele spinele

O modalitate bună de a înțelege anatomia măduvei spinale cervicale  este de a defini segmentele spinale. Fiecare segment spinal include două vertebre separate de discul intervertebral, nervii care părăsesc măduva spinării la nivelul fiecărei vertebre și articulațiilor zigapofizare  la fiecare nivel a coloanei vertebrale.

Discul intervertebral separă doua  corpuri vertebrale  a segmentului spinal. În norma discul acționează ca un absorbant al șocului mecanic. El protejează  spatele de la compresia gravitaționala, de asemenea  protejează spatele în timpul efortului fizic greu care aplică o forță semnificativă pe spate așa ca săritul, alergatul etc. Segmentul spinal este unit prin articulațiile zigapofizare descrise anterior. Cînd  fațetele articulațiilor zigapofizare a coloanei cervicale se mișcă împreuna ele leagă și mișcă gîtul.

Sumar

Anatomia gîtului constă din multe părți componente. Cunoaștere regiunilor și structura gîtului vă face mai aproape de problemele de sănătate și vă va fi de folos sa învățați de a avea grijă de gîtului dumneavoastră.

↑ Sus