ProSpine.md

Stenoza cervicală spinală

Presiunea asupra maduvei spinării care apare în stenoza spinală cauzează mielopatie – patologie care necesită atenţie medicală. Mielopatia poate cauza probleme cu intestinul, vezica urinară, de asemena poate afecta mersul şi abilitatea dumneavoastra de a manipula cu mîna şi cu degetele.

Acest ghid vă va ajuta să înţelegeţi

  • care parţi compomemte formează coloana vertebrala si gîtul
  • ce cauzează stenoza cervicală
  • cum este diagnosticata boala si care sunt obţiunile de tratament accesibile

Anatomia

Care parţi constituie gîtul şi coloana vertebrală.

Coloana vertebrală este formată dintr-o coloană de oase ,fiecare os sau vertebră este format dintr-un bloc  osos numit corp vertebral şi un inel osos ataşat la partea posterioară a corpului vertebral fomînd un canal. Inelul osos este format din 2 părţi–pediculii ososi sunt ataşaţi la corpul vertebral din partea posterioară, pe de altă parte fiecare pedicul conectat cu lamina osoasă. Lamina osoasă formează un acoperiş protector deasupra părţii posterioare a maduvei spinării. Cînd oasele vertebrale sunt aşezate una peste alta inelel osoase formează un tub lung care înconjoară şi protejază maduva spinării pe parcursul său.

Discul intervertebral  se localizează intre corpurile vertebrale şi asigură un interval intre ele. Discul funcţionează ca un absorbant al şocului mecanic. El protejază spinarea împotriva forţei de gravitaţie, şi în timpul activităţilor de efort aşa ca săritura, alergatul şi ridicatul. Discul intervertebral este constituit din două părţi centrul numit nucelu pulpos este spongios el asigură absorbţia majoritaţii şocului mecanic. Nucleul este menţinut la loc de anulus- o serie de ligamente rezistente de formă circulară care-l încnjoară. Ligamentele reprezintă ţesut cojunctiv rezistent care leaga oasele întere ele.

Cauzele

De ce apar problemele?

Canalul osos spinal are spaţiu suficient pentru măduva spinării. În mod normal canalul rahidian are 17-18 mm în diametru. Stenoza apare cînd canalul se îngustează pînă la 13 mm şi mai puţin . Cînd diametrul cade pîna la 10 mm apar simptome severe de mielopatie. Mielopatia este un termen pentru oarecare afecţiune ce implică măduva spinării. Simptomele mielopatiei apar la presiunea asupra măduvei si reducerea aportului sangvin la măduva spinarii ca rezultat al acestei presiuni . Stenoza spinală poate să se dezvolte într-o serie de afecţiuni cele mai frecvent intîlnite includ

  • Stenoza congenitală
  • Procesele degenerative
  • Instabilitatea spinală
  • Hernia de disc
  • Reucerea aportului sangvin la maduca spinării.

Stenoza congenitală

Unii oameni se nasc cu un canal spinal mai îngust decît cel normal. Aceasta se numeşte stenoză congenitală. Ei pot sa nu aiba simptome în tinereţe însă avînd un canal îngust ei intră în grupa de risc pentru a dezvolta stenoza. Chiar o traumă cervicală minoră poate duce la o presiune asupra măduvei spinării . Oamenii cu canal spilnal îngust deseori au probleme pe parcursu vieţii deoarece canalul tinde să se îngusteze odată cu vîrsta, apar schimbări degenerative care deseori implică formarea osteofitelor – particule osoase mici care proiemină in canalul spinal şi presează maduva spinării.

Degenerarea

Degenerarea este cea mai frecventă cauză a stenozei spinale. Modificările patologice  care apar în coloana vertebrală o dată cu vîrsta şi de la supraeforturi repete poat cauza multe probleme în segmentul cervical. Discul intervertebral poate începe să colabeze micşorînd spaţiul între vertebre. Detritul osos (osteofitele) pot protruza în canalul sinal şi reduce spaţiul accesibil pentru maduva spinării. Ligamentele care menţin vertebrele împreună pot deveni mai groase şi deasemenea presa în canalul spinal astfel îngustînd canalul spinal.

Instabilitatea spinală

Instabilitatea spinală poate cauza stenoza, ea reprazinta o mobilitate exagerată intre osaele coloanei vertebrale. Instabilitatea în segmentul cervical poate apărea dacă ligamentele de întaăriri au fost întinse sau rupte  in urma unei traume severe a capului sau gîtului . Oamenii cu afecţiuni aţesutului conjunctiv pot de asemenea să dezvolte instabilitate. De exemplu artrita reumatoidă poate cauza ca ligamentele în partea superioară a gidului sa degenereze pierzîndu-şi restenţa, astfel vertebrele superioare a gîtului se mişcă şi să închidă canalul spinal. Indiferent de cauză extramobilitatea vertebrelor segmentului cervical  potae duce la stenoză şi mielopatie.

Hernia de disc

Stenoza spinală poate apărea în cazul hernielor cervicale în mod normal dicul este un element de absorbţie e şocului mecanic fiind în stare să suporte presiunea forţei de gravitaţie şi extinderea de la activităţile zilnice. Însă daca presiune pe disc este exagerată aşa ca în cazul unei traume a gîtului sau capului nucleu discului poate erupe prin anulus şi ieşi din disc. Acest proces poartă denumire de hernie. Dacă un disc intervertebral herniază posterior el presează asupra măduvei spinării şi cauzează simptomele stenozei.

Reducerea aportului sangvin la maduva spinării.

Schimbările care apar în procesele degenerative vertebrale şi hernia de disc poate intrerupe apartul sangvin care alimentează măduva spinării. Secţiunile măduvei spinării care primesc oxigen mai puţin nu funcţionează în mod normal ce duce la apariţia ulterioară a simptomelor de mielopatie.

Simptomele

Cu ce se  aseamănă stenoza cervicală?

Stenoza cervicala de obicei se dezvoltă într-o perioadă lungă de timp. Aceasta se datorează parţial proceselor degenerative în  decda a doua a vieţii, fiin cauza principală a stenozei spinale. Simptomele rar apar spontan toate deodată în cazul proceselor degenerative. Un traumatism sever sau un disc herniat poate duce la o apartţie imediată a simptomelor. Primul semn care apare la unii pacienţi este schimbarea mersului. Ei nu realizează că această problemă vine de la gît, însă presiune asupra  măduvei spinării în regiunea cervicală poate afecta nervii şi muşchii în picioare dereglînd mersul. Eventual  deprinderile lor de a  se deplasa devin ingreuiate , ei pierd forţa musculară în picioare. Mulţi pacienşi au probleme cu mîinile majoritate prezintă plîngeri că miinile lor încep sa amurte, alţii greu efectuiază mişcări fine aşa ca scrisul şi taparea. Abilitatea de a apuca şi a lăsa a obiectele devine dificilă deoarce muşchii din partea internă a palmelor şi degetelor devin slabiţi. Poate apărea slăbiciunea în umeri, aceasta se întălneşte mai des cînd maduva spinării este compresată în partea superioară a gîtului. Cei ma afectaţi sunt muşchii centurii scapulare  şi deltodul care acoperă partea superioară a umărului aceşti muşchi slabesc şi încep sa arate semne de atrofie din cauza afernţei nervoase slabite diminuate. Aria de comprimare a măduvei spinării la pacienţi cu stenoză este aproape de nervii care pleacă spre braţ şi mînă. Afecţiunile care duc la comprimarea măduvei în regiunea crvicală poate de asemenea afecta nervii care părăsesc maduva la acest nivel. Nervii presaţi pot cauza durere iradiantă de la gît la umăr, partea superioară a spatelui sau chiar în ambele mîini, aceasta deasemenea poate caza senzaţie de amurţire pe pielea mîinii şi slăbiciune în grupul de muşchi înervaţi de nervul afectat. Presiunea asupra măduvei spinării poate crea probleme cu intestinul şi vezica urinară. Presiunea moderată asupra măduvei duce la senzatia necesităţii de urinare, deasemenea la o dificienţa de a elimina urina- retenţie urinară. Dereglările moderate cauzează o scurgere lentă a urinei , în cazurile severe oamenii nu sunt în stare să controleze  întestinul şi vezica urinară  – aceasta se numeşe incontinenţa.

Diagnosticul

Cum diagnostica doctorii patologiia ?

Diagnosticul începe cu istoria completă a bolii şi cu examenul clinic. Doctorul  vă va întreba despre simptome şi modalitatea în care patologiia vă afectează activităţile zilnice aceasta va include intrebări despre durere, senzaţii de amurţire sau slabiciune, schimbari in funcţionarea intestinului şi a vezicii urinare şi daca aţi observat careva schimbari in mersul dumneavoastra.

Ulterior doctrul vă examinează pentru a vedea mişcările gîtului care cauzează durera sau alte simptome. Senzitivitate pielii , tonusul muscular şi reflexele sunt testate. Doctorul de asemena v-a examina modul  în care v-a deplasaţi pentru a  identifica careva schimbări în mers.

Examinarea radiologică a coloanei cervicale poate  arăta cauza presiunii asupra măduvei spinării. Imaginile arată daca procesul degenerativ este cauza îngustării spaţiului intervertebral. De asemenea arată prezenţa osteofitelor care presează măduva.

Dacă e nevoie de mai multa informaţie doctorul vă poate recomanda efectuarea rezonanţei megnetice nucleare ,rezonanţa magnetică utilizează cîmpul magnetic şi este mai eficientă decît radiografia în depistarea ţesuturilor moi . Această investegaţie oferă o imagine clară a canalului spinal ,nervilor şi altor ţesuturi moi a gîtului. Aparatul formează imagii care se aseamană cu nişte secţiuni a ariei de care ecte interesat doctorul. Testul nu este dureros.

Tomografia computerizată pote de asemenea fi efectuată, este o investigaţie care foloseşte razele Roentgen pentru obţinera unei imagini detaliate a secţiunilor osoase .Imaginile obţinute pot arata osteofitele care pătrund în canalul rahidian astfel micşorînd spaţiul din vecinătatea măduvei spinării. Doctorul vă poate recomanda efectuarea unor teste electrice a nervilor membrelor superioare.

Electromiografia este un test folosit pentru a determina daca căile motorii a nervului funcţionează normal. Doctorii de asemenea pot efectua testul  cu potenţiale evocate somatosenzoriale – folosit pentru determinarea mai exacta a nivelului de afectare a meduvei spinării . Potenţialela evocate somatosenzoriale sunt folosite pentru a măsura daca nervul este capabil să trimita şi să primească informaţii senzoriale aşa ca simţul termic, de durere şi atingere . Funcţionarea nervului poate fi înregistrată prin plasarea unui electrod pe piele sau cu ajutorul  unui  ac care se inseră în nerv sau centrul senzorial al creerului.

Tratmentul

Cere sunt  obţiunile terapeutice ?

Tratamentul  nonchirurgical.

Mielopatia spinală este o afecţiune serioasă. Dacă starea dumneavoastră cauzează probleme semnificative sau se agravează în dinamică doctorul poate sa renunţe la tratamentul nonchirurgical si să recomande intervenţia chirurgicală de urgenţă. Daca simptomele sunt moderate, tratamentul nonchirurgical poate fi  aplicat ca o metoda iniţială pentru a vedea dacă simptomele regresează

La inceput doctorul vă poate recomada imobilizarea gîtului, menţinerea lui intr-o poziţie fixă ce pentru puţin timp poate calma durerea. Pacienţii sunt instructaţi să reducă activităţile lor zilnice prin evitarea mişcarilor forţate repatate a gîtului.

Doctorul vă poate recomanda folosirea unui guler cervica. Acest guler reprezintă un inel de suport care se plasează în jurul gătului fiind menţinut la loc de un sistem de fixare. Pacienţii poartă gulerul  în timpul orelor de lucru pe o durata de pîna la trei luni.Ulterior în mod treptat se reduce timpul de purtare a gulerului în fiecare zi. Dacă starea generală este buna unii doctori  recomandă lucrul cu fizioterapeutul.

Tratamentul este folosit pentru diminuarea durerii şi inflamaţiei. Stimulara electrică poate reduce spasmul muscular şi durerea. Tracţia este o tehnică de intindere uşoară în articulaţii şi muşchii gîtului. Ea poate fi facută utilizînd aparate speciale sau prin tracţia mauală. La unii pacienţi se indică ijecţii epidurale cu preparate steroidiene . Maduva spinării parcrge prin canalul rahidian fiind acoperită de un strat rezistent  numit daura, spaţiul între dură şi canalul vertebral este numit spaţiul epidural. Se cerde că injectarea medicamentelor steroidiene in acest spaţiu diminuiază inflamaţia in jurul nervilor şi discurilor. Aceasta poate reduce edemul şi elibera maduva spinarii de presiune.

Operaţia

Cînd simptomele de presiune asupra măduvei spinării progresează poate fi necesară operaţia, uneori în mod urgent. Metodele chirurgicale utilizate în tratamentul stenozei includ:

  • Laminectomia
  • Dischectomia cervicală anterioară cu fuziune
  • Corpectomie cu grefă osoasă

Laminectomia

Lamina osoasa este porţiunea posterioara a inelului osos veretebral care acopera canalul vertebral. Este o structura care se aseamana cu un acoperiş deasupra părţii posterioare a meduvei spinării. Cînd osteofitele sau conţinutul discului pătrunde în canalul spinal laminectomia se face cu scopul de a înlătura presiunea de pe maduva spinării.

Unii chirurgi înlătură lamina osoasă în întregime, operaţia se numeşte –laminectomie totala. Alţii însă preferă sa păstreze lamina lasînd un cîrlig osos  o parte.  Acest cîrlig se formează prin rezecţia parţială a laminei osoase de o parte, partea rezectată se inlătură iar cea ramasă seamănă cu un cîrlig care-şi păstreaza legătura cu vertebra, el pastreaza deschisă partea opusă, şi protejaza măduva de compresie externă.

Dischectomia cervicală anterioară cu fuziune

Operaţia de fuziune constă în unirea a două sau mai multe oase întrun bloc osos. Fuziunea vertebrelor cervicale  este cel mai des efectuată prin partea anterioară a gîtului. Chirurgii înlătură discul intervertebral (dischectomie). Stratul osos este ros pentru a obtine suprafeţe netede a corpulrilor vertebrale pentru a le fuziona ulterior. Aceasta cauzează hemoragie şi stimulează regenerarea osoasă ( procesul este similar cu regenerarea intre fragmentele unui os fracturat).  O porţiune de os este grefată de pe partea superioara a oaselor bazinului şi inserată în spaţiul obţinut dintre corpurile vertebrale. Acesta separă oasele vertebrale înlăturînd presiunea de pe măduva spinării. Grefa osoasa treptat duce la fuziunea vertebrelor întrun singur os.

Corpectomie cu grefă osoasă

Corpectomia înlătură presiunea de pe o porţiune  mare a maduvei spinării. În această operaţie chirurgii  înlătură cîteva corpuri vertebrale. Spaţiul obţinut este umplut cu transplant osos .În general se folosesc placi metalice şi şuruburi pentru a stabiliza coloana vertebrală pe perioada regenerării. Corpectomia se efectuiaza în cazuri grave de stenoza spinală

Reabilitarea

La ce sa ma aştept de la tratament?

Reabilitare nonchirurgicală

Pacienţii cu simptome uşoare de mielopatie cervicală pot încerca tratamentul nonchirurgical pe o perioadă de la trei la şase luni. Dupa purtarea unui  guler  timp de trei luni pacienţii revin treptat  la activităţile sale zilnice. De obicei ei vizitează doctorul fiecare patru-şase săptămîni pentru a monitriza evoluţia.

După operaţie

Unii pacienţi părăsesc spitalul curînd după intervenţia chirurgicală însă unii chirurgi  cer pacienţilor să ramie sub supraveghere în spital timp de cîteva zile. Fizioterapeutul poate examina pacientul pentru tratament în salon. Sesiunile terapeutice sunt prevăzute pentru a ajut apacientul să înveţe să execute  mişcări , si efectuieze  activităţile de rutină fara a supune gîtul unui supraefort.

În timpul recuperării postoperatorii, pacientul poate purta un guler cervica rigid, el limitează mobilitatea gîtului  pentru  asigurarea  fuziunii vertebrelor. Pacienţii în general trebuie să fie  extrem de atenţi  in efectuarea activităţilor în primele cîtevai luni după operaţie.

Majoritatea pacienţilor petrec perioada reabilitaţională acasă . Fuziunea osoasă poate dura cîteva luni. Cînd chirurgul este absolut convins de  fuziunea osoasă  pacientul poate renunţa la guler.

După purtarea gulerului rigid pe o perioadă de  şase săptămîni pacienţii deseori sunt slabi  şi au nevoie de ajutorul fizioterapeutului pentru a lucra asupra mişcărilor gîtului, rezistenţei şi stării generale.

O dată ce procedurile tarapeutice s-au finisat tarapeutul vă poate ajuta cu decizia asupra revenirii la lucru.

In mod ideal pacienţii sunt capabili să revină la activităţile sale anterioare, însă unii urmeaza să-şi schimbe activitatea cu scopul de  a evita agravările ulterioare.

↑ Sus