ProSpine.md

Radiculopatia cervicală

Întroducere

Durerea de gît are multe cauze, cea origine mecanică apare ca consecinţă a traumatismului sau ca complicaţie a inflamatiei ţesuturilor moi a gîtului. Ea este mult diferită şi mai puţin deranjantă decît simptomele care apar în urma presiunii asupra radacinilor nervoase la ieşirea lor din măduva spinării. În termini medicali această patologie poarte denumirea de radiculopatie cervicala.

Acest ghid vă va ajuta să inţelegeţi

  • cum se dezvoltă afecţiunea
  • cum doctorii diagnostică această patologie
  • care sunt obţiunile de tratament accesibile

Anatomie

Care părţi a corpului sunt implicate?

Coloana vertebrală este formată din oase numite vertebre. Fiecare vertebră la rîndul ei este formată dintrun bloc osos numit corp vertebral şi un inel osos ataşat la partea posterioară a corpurilor vertebrale. Cînd oasele vertebrale sunt aşezate una peste alta inelele formează un tub osos gros care înconjoară şi protejază meduva spinării pe parcursul său. Trecînd de la creer în jos prin coloana vertebrala maduva spinaării trimite rădăcini care se unesc în nervi spinali ce trec prin orificiile plasate pe ambele părţi a vertebrelor. Aceste orificii sunt numite foramene neurale , termenul pentru descrierea unui singur orificiu este foramen. Discul intervertebral este plasat direct în foramenului. Un disc herniat poate îngusta orificiul astfel executînd o presiune asupra nervilor. Articulaţiile zygapofizare sunt plasate în spatele orificiului neural. Osteofitele care se formează pe articulaţiile zygapofizare  pot pătrunde în tunel îngustînd orificiul sau ciupind nervul. Discul intervertebral este plasat între corpurile vertebrale şi asigură un interval între vertebre. În mod normal el efectuiază funcţiia de absorbant a şocului mecanic. Discul intervetebral este constituit din douuă părţi, centrul numit nucleu pulpos are o structură spongioasă el asigură cea mai mare parte a absorbţiei şocului. Nucleul este menţinut la locul lui de anulus (inel fibros) care reprezintă o serie de ligamente puternice care îl înconjoară. Ligamentele sunt constituite din ţesut conjunctiv rezistent care leagă oasele între dinsele.

Cauzele

Din care cauză apar problemele?

Radiculopatia cervicală este cauzată de oricare condiţie care efectuiază presiune pe nervi în locul unde aceştia părăsesc maduva spinării. Această durere diferă mult de durerea de origine mecanică care este cauzată de traumatsmul sau inflamaţia ţesuturilor moi a gîtului aşa ca discurile, articulaţiile zygapofizare, ligamentele sau muşchii. Cauzele principale a radiculpatiei cervicale includ

  • procesele degenerative
  • herniia de disc
  • instabilitatea vertebrală

Procesele degenerative

O data cu vîrsta apar schimbări în oase şi ţesuturile moi. Discurile se apalatizează, pierzînd conţinutul de apa şi încep sa colabeze cazînd îngustarea spaţiului între vertebre. Presiunea aparută poate irita şi provoca inflamaţia articulaţiilor zygapofizare facîdu-le astfel mai largi. Cînd aceasta se întîmplă articulaţiile dilatate pot presa nervii care merg spre mînă. În locul unde acesta părăseţte orificiul neural. Degeneraţia poate de asemenea cauza apariţia osteofitelor (pintenilor osoşi). Osteofitele pot executa presiune pe nervi şi provoca simptomele radiculopatiei cervicale.

Hernia de disc

Flexiile repetete, rotaţiia şi ridicarea obiectelor grele execută presiune suplimentară pe nucleul pulpos a discului care serveşte ca absorbat. O laovitură de cap şi gît poate deasemenea executa extrapresiune pe nucleu. Dacă ea este de o intensitate majoră această creştere de presiune poate trauma anullusul-inelul fibros care înconjoră nucleul pulpos. Daca el se rupe conţinutul nucleului poate sa se scurgă în afara discului. Acest proces este numit hernie .Cu toate că activitate zilnica poate cauza o presare asupra nucleului pulpos şi a inelului fibros corpul în mod normal este în stare să suporte acest efort.Pe parecurul anilor însă inelul are o tendinţă spre ruptură el se repară cu ţesut conjunctiv. Inelul fibros devine tot mei slab şi discul poate hernia prin el mai uşor. Dacă materialul discului herniat presează o rădacină nervoasă aceasta cauzează, amorţeala, durere şi slabiciune în aria enervată de nerv.

Instabilitatea vertebrală

Instabilitate vertebrală înseamna- existenţa unor mişcări suplimentare între oasele coloanei vertebrale. Instabilitatea în segmentul cervical a coloanei vertebrale se poate dezvolta dacă ligamentele au suportat o întindere sau rupere în urma unui traumatism sever a capului sau gîtului. Oamenii cu afesţiuni sistemice care duc la pierderea ţesutului conjunctiv pot de asemenea să sufere de instabilitate vertebrala. Instabilitatea spnală include situaţiile cînd corpurile vertebrale aluneca deasupra corpului subiacent. Cînd corpul vertebral alunecă prea inainte-starea se numeşte spondilolisteză. Indiferent de cauza apariţiei mişcările suplimentare a vertebrelor ele pot excita sau presa pe nervii gîtului cauzînd astfel simptomele radiculopatiei cervicale.

Simptome

Cu ce se aseamăna starea de boala ?

Simptomele radiculopatiei cervicale apar în urma presinii pe un nerv irirtat . Aceste simptome nu sunt la fel ca celea din durerea de origine mecanică care de obicei apare în gît  şi se poate răspîndi incluzînd spatele sau umărul. Ea rar  trece infreior de umăr. Durerile de cap sunt tipice pentru ambele aceste forme. Durerea în radiculopatia cervicală de obicei se propagă în jos spre mîna. Spre deosebire de durerea mecanică radiculopatia include alte schimbări în funcţionarea normală a nervilor aşa cum amorţeala slăbiciune în muşchii umărului,braţului antebraţului şi mîina. În radiculopatia cervicala reflexele în muschii membrelor superioare sunt de oicei afectate. Aceasta este cauza cercetării de către doctori a reflexelor la pacienţi cînd aceştia au simptome de radiculopatie

Diagnosticul

Cum diagnostica doctorii patologiia ?

Doctorii colecteză informaţiia despre simptome ca o metodă de determinare care nerv este implicat în patologie. Diagnosticul începe cu istoria completă a bolii. Doctorul vă va întrba despre simptome şi modalitatea în care patologiia vă afectează activităţile zilnice. Raspunsul dumneavoastrră poate ajuta doctorul să determine care nerv  este afectat. Ulterior doctrul vă examinează pentru a vedea mişcările gîtului care cauzează durera sau alte simptome. Senzitivitate pielii , tonusul muscular şi reflexele sunt testate pentru a aprecia nervul afectat. Examinarea radiologică a coloanei cervicale poate  arăta cauza presiunii asupra nervului. Imaginile arată daca procesul degenerativ este cauza îngustării spaţiului intervertebral. De asemenea arată prezenţa osteofitelor. Dacă e nevoie de mai multa informaţie doctorul vă poate recomanda efectuarea rezonanţei megnetice nucleare ,rezonanţa magnetică utilizează cîmpul magnetic şi este mai eficientă decît radiografia în depistarea ţesuturilor moi a gîtului. Această investegaţie oferă o imagine clară a discurilor ,nervilor şi altor ţesuturi moi a gîtului. Aparatul formează imagii care se aseamană cu nişte secţiuni a ariei de care ecte interesat doctorul. Testul nu este dureros.

Uneori nu este clară cauza compresiunii  nervului. Simptomele de amorţeala sau slabiciune pot apărea de asemenea cînd nervul este traumat sau strîns în alte zone a pe parcursul său. Un exemplu poate servi compresia nervul median in regiunea articulatiei radioarpiene cunoscută ca sindromul tunelului carpal.

Studiile electrice a nervilor din regiune cervicala poate fi propusă de doctorul dumnevoastră pentru a vedea la ce nivel are loc traumarea nervului. Mulţi doctori utilizează radiografia şi alte metode de diagnostrică pînă a indica miografiia. Acest test este necesar numai în cazurile cănd nu este clar diagnosticul, dacă doctorul cere examinarea electrică sunt disponibile cîtevai teste pentru a vedea cît de bine funcţionează nervii incluzind electromiografia. Acest test măsoară timpul care se cere pentru contracţia musculară o datî ce a fost provocat potenţialul în nerv. Alt test care poate fi utilizat este stimularea rădacinilor cervicale. Testul presupune  instalarea unui ac mic prin partea posterioară a gîtului în locul unde nervul părăseşte coloana  vertebrală înregistrînd activitatea muşchilor.Inregistrarea este ulterioa luată la diferite grupe de muşchi a membrului. Analizînd datele se determina nervul afectat.

Tratmentul

Cere sunt  obţiunile terapeutice ?

Tratamentul  neurochirurgical. Pînă la apariţia problemelor grave, majoritatea doctorilor încep cu tratament neurochirurgical. La inceput doctorul vă poate recomada imobilizarea gîtului, menţinerea lui intr-o poziţie fixă ce pentru puţin timp poate calma durerea. Aceasta poate include de la una la două zile de repaos la pat şi folosirea a unui guler cervica. Acest guler reprezinta un inel de suport care se plasează în jurul gătului fiind menţinut la loc de un sistem de fixare. Pacienţii poartă gulerul de la una la două saptamini, purtarea pe o durată mai lungă are ca consecinţă slabirea muşchilor gîtului. Doctorii prescriu cîteva tipuri de medicamente pacienţilor cu radiculopatie cervicală. Simptomele severe pot fi tratate cu preparate nercotice aşa ca codeina şi morfina, însa aceste preparate pot fi folosite numai cîtevai zile la inceput sau saptămini dupa problemele radiculpatice aşa cum ele sunt preparate care dezvoltă dependenţă fiind utilizate în cantităţi abundnte sau incorect.

Relaxantele musculare pot de asemenea fi prescrise pentru a relaxa muşchii spasmaţi. Vă pot fi prescrise medicamente antiinflamatoare aşa ca aspirina sau ibuprofen. Unii doctri indică pacienţilof fizioterapie. Tratament este folosit pentru diminuarea durerii şi inflamaţiei. Stimulara electrică poate reduce spasmul muscular şi durerea. Tracţia este o tehnică de intindere uşoară în articulaţii şi muşchii gîtului. Ea poate fi facută utilizînd aparate speciale sau prin tracţia mauală. La unii pacienţi se indică ijecţii epidurale cu preparate steroidiene . Maduva spinării parcrge prin canalul rahidian fiind acoperită de un strat rezistent  numit daura, spaţiul între dură şi canalul vertebral este numit spaţiul epidural. Se cerde că injectarea medicamentelor steroidiene in acest spaţiu diminuiază inflamaţia in jurul nervilor discurilor şi articulaţiilor zygapofizare. În unele cazuri aceste ijecţii sunt efectuate topic, în jurul unor anumiţi nervi. Această procedură poartă denumirea de blocaj nervos selectiv. Răspunsul la acest tratament ajută în confirmarea diagnosticului . Doctorii prescriu tratament nonchirurgical pe durata de cel puţin trei saptamîni pînă a indica operaţia. Însa în cazul în care nu se observă o îmbunătaţire a starii generale şi problemele devin din ce in ce mai severe se indică operaţa.

Operţia

Majoritatea  oamenilor cu radiculopatie cervicală se simt mai bine după intervenţie. În cazuri rare oameni nu simt o îmbunătăţire după tratament neurochirurgical. Ei pot necesita operţie repetetă. Exista mai multe tipuri de intervenţii chirurgicale pentru radiculopatia cervicală

  • Foraminotomie
  • Dischectomie
  • Fuziunea vertebrală

Foraminotomia

Este efectuată cu scopul de a lărgi orificiul neural şi înlăturarea presiunii asupra nervilor. Foraminotomia pote fi efectuată  din cauza osteofitelor sau infalamaţiei.

Dischectomia

In dischectomie chirurgul înlătură discul intervertebral dacă acesta execută presiunea asupra nervilor. Operţia se efectuiază prin partea anterioară a gîtului. Acest procedeu poartă denumirea de dischectomie cervicală anterioară. La mulţi pacienti dichectomia este combinată cu fuziune vertebrală descrisă ulterior.

Fuziunea vertebrală

Operaţia de fuziune uneşte două sau mai multe oase într-un bloc. Scopul tratamantului radiculopatiei cervicale prin fuziune este de a mari spaţiul între vertebre asttfel  înlăturănd presiunea asupra nervilor. Chirurgii o efectuiază prin partea anterioară a gîtului după înlăturarea discului. Spaţiul este umplut cu un transplant osos care este lăsat să regenereze, după integrara sa el uneşte vertebrele într-un os solid. Spaţiul între vertebre este menţinut  de implantul osos care astfel  lărgeşte orificiul neural, înlăturînd presiunea de pe nerv.

Reabilitarea

Reabilitarea neurochirurgicală

La ce sa ma aştept de la tratament?

Chiar daca nu aveţi nevoie de intervenţie chirurgicală doctorul vă poate recomanda lucrul cu fizioterapeutul. Pacienţii în mod obişnuit sunt văzuţi  de specialist cîteva ori pe saptamînă timp de două luni. În cazuri grave pacienţii pot avea nevoie de îngrijire suplimentare.

Terapeutul  va elabora un program pentru a vă ajuta sa restabiliţi funcţia gîtului şi a miinii. Tratamentul radiculopatiei cervicale deseori include tracţia cervicală descrisa mai devreme. Cu toate ca tracţiunea cervicală este deseri efectuata în clinică, terapeutul va poate da aparatul de tracţiune pentru a-l folosi acasa. Este foarte important să restabiliţi forţa în muşchii centurii scapulare şi a gîtului. Terapeutul vă poate aprecia locu dumneavoastră de muncă, sau modalitatea în care folosiţi corpul pentru executarea activitaţii dînd un sfat în vederea schimbărilor ce vă vor ajuta sa evitaţi problemele ulterioare.

După operaţie

Reabilitarea după operţie poate fi un proces lent. Veţi avea nevoie probabil de serviciul fizioterapeutic pe o durată de la şase la opt luni. Trebuie sa va aşteptaţi ca restabilirea completă poate dura pîna la patru luni.

În timpul fizioterapiei poatoperator terapeutu poate utiliza in calitate de tratament căldura sau gheţa, stimularea electrică masajul şi ultrasunetul pentru a reduce durerea şi spasmul muscular. Ulterior veţi fi instructat cum sa va mişcaţi gîtul într-un mod inofensiv pentru starea dumneavoastră.

Pe măsura avansării programului reabilitaţional veţi executa exerciţii tot mai complexe. Scopul fiind restabilirea stării de sănatate. O dată ce procedurile fizioterapeutice se finisează terapeutul vă va ajuta în decizia  asupra revenirii la muncă. El poate face o apreciere a condiţiilor de muncă pentru o asigurare ca efortul fizic la cere sunteţi supus este inofensiv sau a vă propune modificări în activitate care ar reduce riscul traumatismului repetat.

Din momentu ce evoluţia tratamentului este bună, vizitele procedurilor fizioterapeutice se sfîrşesc. Însa veţi cotinua efectuarea exerciţilor la domiciliu ca o parte componentă tratamentului.

↑ Sus