ProSpine.md

Foraminotomia cervicală

Introducere

Foraminectomia este un procedeu chirurgical efectuate cu scopul de a lărgi locul unde rădăcinele nervilor spinali parăsesc coloana vertebrala. Termenul Foramen reprezinta orificiul de ieşire a rădăcinii nervoase şi tomia – procedeul chirurgica de largire a lui. Prin acest procedeu chirurgul largeşte locul de pasaj pentru a micşora presiunea asupra nervului care este comprimat în foramen. Ghidul vă va ajuta să inţelegeţăi

De ce procedura devine necesară

Ce tind să obţina chirurgii

La ce să vă aşteptaţi în timpul recuperării.

Anatomia

Care părţi a gîtului sunt afectate ?

Coloana vertebrală este formată din oase numite vertebre. Fiecare vertebră la rîndul ei este formată dintrun bloc osos numit corp vertebral şi un inel osos ataşat la partea posterioară a corpurilor vertebrale. Cînd oasele vertebrale sunt aşezate una peste alta inelele formează un tub osos numit canal spinal care înconjoară şi protejază meduva spinării pe parcursul său.Exista 7 vertebre numite cervicale care forvează segmentul cervical a coloanei vertebrale. Vertebrele sunt separate de discul intervertebral. Trecînd de la creer în jos prin coloana vertebrala maduva spinaării trimite rădăcini care se unesc în nervi spinali ce trec prin orificiile plasate pe ambele părţi a fiecării vertebre. Aceste orificii sunt numite foramene neurale (termenul pentru descrierea unui singur orificiu este foramen. Discul intervertebral este plasat direct în faţa orificiului. Un disc herniat poate îngusta orificiul astfel executînd o presiune asupra nervilor. Articulaţiile zygapofizare sunt plasate în spatele orificiului neural. Osteofitele care se formează pe articulaţiile zygapofizare pot pătrunde în tunel îngustînd orificiul sau ciupind nervul.

Raţionament

Ce tind să realizeze chirurgii

Foraminectomia uşurează simptomele stenozei foraminale. În stenoza foraminală rădăcina nervoasă este compresată în orificiul neural această compresie de obicei este rezultatul schimbărilor degenerative din coloana vertebrală sau suprasolicitarii mecanice.

Stresul funcţional repetat şi supraefortul poate provoca inceputul colapsului de disc. Pe măsură ce spaţiul dintre corpurile vertebrale se micţoreaza orificiul din jurul rădăcinii nervoase se îngustează acesta comprimînd nervul. Comprimarea nervului în foramen continuă cînd articulaţia din vecinătate devine inflamată şi lărgită ca rezultat al schimbărilor degenerative. Procesele degenerative pot deasemenea cauza formarea osteofitelor care proiemină în orificiu cauzînd o iritaţie continuă a nervului. În foraminotomie chirurgul înlătură tesuturile ce înconjoara foramenul neural lărgind-ul esenţial, cu scopul de a iînlătura presiunea de pe nerv.

Pregătirea

Cum să mă pregătesc pentru interveţie chirurgicală

Decizia asupra efectuării intervenţiei chirurgicale trebuie făcută împreuna de dumneavoastră şi de chirurg. Trebuie să inţelegeţi procedura chirurgicală cît se poate de bine. Dacă aveţi întrebări sau vă preocupă ceva vorbiţi cu chirurgul. O dată ce va-ţi hotărît urmează sa efectuaţi cîtevai etape. Chirurgul vă poate propune o examinare completă la medicul dumneavoastră de familie. Examinarea clinica demonstrează ca sunteţi în condiţia fizică cea mai bună penteru suporterea operaţiei. În ziua operaţiei probabil veţi fi internaţi în spital dimineaţa devreme. Nu trebuie să mincaţi şi sa beţi nimic dupa miezul noptii premărgătoare intervenţiei.

Procedura chirurgicală

Ce se întîmpla în timpul operaţiei.

Pacientului i se efectuiază anestezie generală pentru al adormi în timpul majorităţii operaţiilor spinale. Pentru procedee mai scurte aşa ca foraminectomia pacientului de obicei se sdministrează un gaz prin mască. Odata ce adormiţii respiraţia dumneavoastră poate fi asistată de un ventilator. Ventilatorul reprzintă un aparat care controlează si monitorizează debitul de aer din plamini. Această operaţie este de obice iii facutî ăn timp ce pacientul stă culcat cu faţa în jos pe masa de operaţie. Chirurgul face o incizie pe linia mediana a parţii posterioare a gîzului. Pielea âşi ţesuturile moi sunt separate pe partea unde unde sunt compresaţi nervii. Unii chirurgi folosesc microscopul în timpul intervenţiei pentru a îmbunătăţi cîmpul vizual. Chirurgul poate golosi un instrument tăietor rotator mic, pentru a înlatura marginile interne a facetelor articulaţiilor zygapofiyare plasate la marginea exterioară a orificiului neural. Burul este uneori utiliyat pentru a roade secţuni mici a inelului osos pe partea posterioară a vertebrelor, superior şi inferior de nervul afectat. Instrumentul mic taietor este folosit pentru înlăturarea atentă a ţesuturilor moi din orificiul neural. Chirurgii înlătură toate fragmentele mici a discului şi înlătură osteofiţii din vecinătate. Astfel se înlătură presiunea de pe nerv. Moşchii şi ţesuturile mo sunt repoziţionate , pielea se suturează. Pacienţilor uneori li se fixează gîtul întro poziţie confortabilă printrun guler.

Complicaţiile

Ce complicaţii pot apărea

La fel ca în toate intervenţiile chirurgicale pot apărea complicaţii. Cele mai frecvent coplicaţii după dischectomie includ

  • Problemele cu anesteziia
  • Tromboflebita
  • Infecţiile
  • Leziunile nervilor
  • Persistenţa durerilor

Aceasta nu este o lista completă a complicaţiilor posibile însă sunt cele mai frecvent intilnite.

Problemele în timpul anesteziei.

Problemele pot apărea în cazul în care anestezicul utilizat da reacţii cu alte preparate medicamentoase folosite. Pacientul poate avea reacţie adversă însaşi la substanţa anestezica . Pe lînga aceasta poate fi afectată funcţia plaminilor în anestezie ,aşa cum in timpu ei plaminii nu se expansează la fel de bine. Discutaţi riscurile şi intrebările dumneavoastră cu anesteziologul.

Tromboflebita

Tromboflebita uneori numita tromboză venoasă profundă poate apărea în urma unor operaţii ,cînd singele în venele mari a picioarelor formează cheaguri . Ca rezultat apare edemul membrelor,durere la palpare. Daca chegul din venă se rupe el poate fi propulsat spre plamini unde obturează capilarele astfel deconectînd o porţiune pulmonară de la perfuzia sangvina. Procesul poartă denumire de embolism pulmonar.( Pulmonar- înseamna că se referă la plamini, embolismul se refera la fragmentele de substanţă vehiculate în patul circular).

Majoritate chirurgilor iau măsuri foarte serioase asupra prevenirii trombozei venoase profunde. Exista multe metode de prevenire a riscului apariţiei ei, însă cele mai efective includ

  • Rrestsbilirea mişcărilor cît mai devreme posibil. Alte două măsuri de prevenţie includ
  • Ciorapi elastici pentru a preveni retenţiia singelui in venele picioarelor.
  • Medicamentos cu scopul de a fluidifica singele prevenind astfel formarea cheagului.

Infecţiile

Infecţiile care apar după intervenţiile chirurgicale pe spate sunt rare , dar pot fi complicţii foarte serioase. Unele apar precoce chiar pînă a părăsi spitalul. Infecţiile pielii de obicei cedează la tratament cu antibiotice. Infecţiile care pătrund în oase şi ţesuturile moi sunt mai greu de tratat şi pot necesita intervenţie chrurgicală suplimentară pentru tratarea zonei infectate.

Traumatismul nervilor

Orice intervenţie chirurgicală efectuată în apropierea canalului spinal poate potenţial provoca traumatismul maduvei spinării sau a nervilor spinali. Trauma poate apărea prin compresie sau prin tăierea ţesutului nervos cu instrumentele chirurgicale. Prin edem inprejurul nervilor sau formare de ţesut cicatricial. Traumarea acestor structuri poate provoca slabiciune musculară, lipsa sensibilităţii în zonele enervate de nervii respectivi.

Persistenţa durerii

Mulţi pacienţi obţin o regresare aproape comletă a simptomelor dupa operţiia de dischectomie. Ca şi în oarecare intervenţie chirurgicala e normal să va aşteptaţi la un grad anumit de durere. Daca durerea devine insuportabilă vorbiţi cu chirurgul asupra tratamentului care vă poate ajuta să o controlaţi.

După intervenţiia chirurgicală

Ce se întîmplă după operaţie

Pacienţii de obicei se pot scula din pat după o oră sau două de la intervenţie. Chirurgul vă poate indica un guler moale sau rigid pentru a-l purta, dacă nu veţi fi instructaţi să mişcaţi gîtutul foarte atent şi in poziţii confortabile.

Mulţi pacienţi părăsesc spitalul după o zi de la intervenţie şi sunt in stare să conducă autoturismul peste o saptămină sau două. Pacienţii pot reveni la lucru fizic uşor după patru săptamini şi la efort fizic mai greu sau sport după trei luini de zile.

Fizioterapiia este indicată de obicei numai pacienţilor cu durere sau slăbiciune musculară persistentă.

Reabilitarea

La ce să mă aştept în timpul recuperării

În general după foraminotomie cursul de reabilitare este scurt.Dacă aveţi nevoie de tratament ambulator, probabil veţi avea nevoie sa frecvantaţi procedurile terapeutice pe durată de la două la patru săptămini. Trebuie sa va aşteptaţi că recuperarea totală durează pîna la trei luni.

Chirurgii pot prescrie un curs scurt de fizioterapie timp de patru săptîmîni dupî operaţie .La început, tratamentul terapeutic prevede combaterea durerii şi inflamaţiei. Gheaţa şi stimularea electrică sunt pe larg folosite în acest scop. Terapeutul dumneavostră poate de asemenea folosi masajul şi alte tehnici manuale pentru a diminua spasmul muscular şi durerea.

Tratamentul activ este implimentat treptat. El include exerciţii pentru întărirea aparatului cardiovascular şi respirator. Plimbările, ciclismul staţionar sunt exerciţii perfecte pentru sistemul cardiovascular. Terapeutul vă va învăţa exerciţii speciale pentru a imbunatăţi tonusul şi controlul muscular care stabilizează gîtul şi partea posterioară a spatelui.

Terapeutul vă va instructa asupra mişcărilor şi activităţilor. Aceasta formeză tratamentul numit mecanica corporală ea vă ajută sa dezvoltaţi un nou abici de mişcări. Acest antrenament vă ajută să menţineţi gîtul într-o poziţie inofensivă in timp ce va efectaţi activităţile zilnice, cum sa vă îmbrăcaţi şi să vă dezbrăcaţi.

Din momentul ce stare dumneavoastră se îmbunătăţeşte terapeutul va începe să elaboreze un program de reîncadrare în lucru. Unii pacienţi nu sunt în stare să continue activitatea lor precedentă care necesită efort fizic semnificativ. Terapeutul vă poate propune schimbarea sferei de activitate pentru a vă putea întoarce la serviciu. Vă poate indica fomele de munca alternative accesibile dumnevoastră. Veţi învăţa sa vă executaţi funcţiile astfel încît să vă protejaţi gîtul şi sa evitaţi surmenajul.

Pînă a finisa cursul terapeutic terapeutul vă va orienta conduita pentru a preveni problemele ulterioare.

↑ Sus