ProSpine.md

Laminectomia cervicală

Întroducere

Laminectomia este un procedeu chirurgical efectuat cu scopul  de a elibera meduva spinarii de presiunea asupra ei din cauza stenozei canalului spinal. În stenoza spinală detrituul osos presează maduva spinării conducînd la o afecţiune numită mielopatie. Mielopatia poate duca la probleme cu organele interne, şi vezica urinară, dereglări de mers şi a mişcărlor fine în miini. În laminectomie se înlătură o mică secţiune de os care acoperă partea posterioară a meduvei spinării. Termenul Lamina se referă la acoperişul osos deasupra parţii posterioare a meduvei spinale, iar ectomie înseamnă procedeul chirurgical de înlăturare a secţiunii  din acoperişul osos care efectuiază o presiune asupra măduvei.

Ghidul vă va ajuta să inţelegeţăi

  • De ce procedura devine necesară
  • Ce tind să obţina chirurgii
  • La ce să vă aşteptaţi în timpul recuperării.

Anatomie.

Care părţi a gîtului sunt afectate ?

Chirurgii efectuiază această operaţie prin parrtea posterioară a gîtului. Această ona este numită cervicală posterioară.Ea include componentele care formează inelul osos în jurul maduvei spinării ( pediculuii şi laminele).

Raţionament

Ce tind să obţină chirurgii

Laminectomia poate uşura simptomele stenozei spinale, stare în care maduva spinăriidevine comprimată în interioru canalului spnal. Schimbarile degenerative care au loc în coloană sub acţiunea solicitarilor fizice exagerate şi vîrstă. Stresul  funcţional repetat şi supraefortul poate provoca inceputul colapsului de disc. Aceasta este prima etapă a stenozei spinale. Pe măsură ce spaţiul dintre corpurile vertebrale se micşorează ligamentul longitudinal posterior care care este atşat postrior la orpurile vertebrale poate prolaba astfel efectuînd o presiune asupra maduvei. Procesele degenerative pot deasemenea cauza formarea osteofitelor.

Ele proiemină în canalul spinal cauzînd comprimare continuă a maduvei. În laminectomie chirurgul înlătură  o parte a laminei osoase ,  parţile prolabate a lingamentului lngitudinal poasterior, şi osteofitele,înlăturînd  presiunea de pe maduva.

Pregătirea

Cum să mă pregătesc pentru interveţie chirurgicală

Decizia asupra efectuării intervenţiei chirurgicale trebuie făcută împreuna de dumneavoastră şi de chirurg.  Trebuie să inţelegeţi procedura chirurgicală cît se poate de bine. Dacă aveţi întrebări sau vă preocupă ceva vorbiţi cu chirurgul. O dată ce va-ţi hotărît urmează sa efectuaţi cîtevai etape. Chirurgul vă poate propune o examinare completă la medicul dumneavoastră de familie. Examinarea clinica demonstrează ca sunteţi în condiţia fizică cea mai bună penteru suporterea operaţiei. În ziua operaţiei probabil veţi fi internaţi în spital dimineaţa devreme. Nu trebuie să mincaţi şi sa beţi nimic dupa miezul noptii premărgătoare intervenţiei.

Procedeul chirurgical

Ce se întîmpla în timpul operaţiei.

Pacientului i se efectuiază anestezie generală pentru al adormi în timpul majorităţii operaţiilor spinale. Odata ce adormiţii respiraţia dumneavoastră poate fi asistată de un ventilator. Ventilatorul reprzintă un aparat care controlează si monitorizează debitul  de aer din plamini.

Această operaţie este de obice iii facutî ăn timp ce pacientul stă culcat cu faţa în jos pe masa de operaţie. Chirurgul face o incizie pe linia mediana a parţii posterioare a gîzului. Pielea şi ţesuturile moi sunt separate pentru a expune oasele de+a lungul părţii posterioare a coloanei cervicale.

Chirurgii au obseervat că înlăturarea completă a laminei osoase slăbeşte articulaţiile zigapofizare care unesc părţile posterioare ale vertebrelor. Aceasta poate cauza o înclinare anterioară a coloanei. Pentru a eviata aceasta se înlătură o parte din lamina osoasa pe o parte, ulterior se secţionează alte lamine pe acelaşi traseu. Laminele excizate  se inlătură iar cele ramase servesc ca  un carcas osos pentru preintîmpină compresia meduvei de ţesuturile părţii opuse.

Chirurgul poate golosi un instrument tăietor rotator mic, pentru a înlatura ţesturile moi din apropierea măduvei spinării. Chirurgii înlătură toate fragmentele mici a discului  şi înlătură osteofiţii din vecinătate. Astfel se înlătură presiunea de pe măduva spinării. Muşchii şi ţesuturile moi sunt repoziţionate , pielea se suturează. Pacienţilor de obicei li se fixează gîtul întro poziţie confortabilă printrun guler.

Complicaţiile

Ce complicaţii pot apărea

La fel ca în toate intervenţiile chirurgicale pot apărea complicaţii. Cele mai frecvent coplicaţii după dischectomie includ

  • Problemele cu anesteziia
  • Tromboflebita
  • Infecţiile
  • Leziunile nervilor
  • Instabilitate segmentară
  • Persistenţa durerilor

Aceasta nu este o lista completă a complicaţiilor posibile însă sunt cele mai frecvent intilnite.

Problemele în timpul anesteziei.

Problemele pot apărea în cazul în care anestezicul utilizat da reacţii cu alte preparate medicamentoase folosite. Pacientul poate avea reacţie adversă însaşi la substanţa anestezica . Pe lînga aceasta poate fi afectată funcţia plaminilor în anestezie ,aşa cum in timpu ei plaminii nu se expansează la fel de bine. Discutaţi riscurile şi intrebările dumneavoastră cu anesteziologul.

Tromboflebita

Tromboflebita uneori numita tromboză venoasă profundă poate apărea în urma unor operaţii ,cînd singele în venele mari a picioarelor formează cheaguri . Ca rezultat apare edemul membrelor,durere la palpare. Daca chegul din venă se rupe el poate fi propulsat spre plamini unde obturează capilarele astfel deconectînd o porţiune pulmonară de la perfuzia sangvina. Procesul poartă denumire de embolism pulmonar.( Pulmonar- înseamna că se referă la plamini, embolismul se refera la fragmentele de substanţă  vehiculate în patul circular).

Majoritate chirurgilor iau măsuri  foarte serioase asupra prevenirii trombozei venoase profunde. Exista multe metode de prevenire a riscului apariţiei ei, însă cele mai efective includ

  • Rrestsbilirea mişcărilor cît mai devreme posibil. Alte două măsuri de prevenţie includ
  • Ciorapi elastici pentru a preveni retenţiia singelui in venele picioarelor.
  • Medicamentos cu scopul de a fluidifica singele prevenind astfel formarea cheagului.

Infecţiile

Infecţiile care apar după intervenţiile chirurgicale  pe spate sunt rare , dar pot fi complicţii foarte serioase. Unele apar precoce chiar pînă a părăsi spitalul. Infecţiile pielii de obicei cedează la tratament cu antibiotice. Infecţiile care pătrund în oase şi ţesuturile moi sunt mai greu de tratat şi pot necesita intervenţie chrurgicală suplimentară pentru tratarea zonei infectate.

Traumatismul nervilor

Orice intervenţie chirurgicală efectuată în apropierea canalului spinal poate potenţial provoca traumatismul maduvei spinării sau a nervilor spinali. Trauma poate apărea prin compresie sau prin tăierea ţesutului nervos cu instrumentele chirurgicale. Prin edem inprejurul nervilor sau formare de ţesut cicatricial. Traumarea acestor structuri poate provoca slabiciune musculară, lipsa sensibilităţii în zonele enervate de nervii respectivi.

Instabilitate segmentară

Operaţia de laminetomie poate provoca slabirea segmentară a colanei  astfel ea devenind instabilă. Articulaţiile zygapofizare cre unesc părţile posterioare a vertebrelor  asigură o stabilitate bună chiar şi în cazul cînd se înlătură lamina osoasă . Din această  cauză chirurgii preferă să nu atingă  aceste articulaţii pe cît este posibil. Însa esle pot fi înlăturate în cazul în care sunt  lărgite din contul afecţiunii arteritice. În timpul Laminectomiei totale  articulaţiile zygapofizare se înlătură. Acest procedeu crează un un spaţiu suplimentar în jurul nervilor însă de deseori duc la instabilitate segmentară. Fuziunea chirurgicală în general este necesară pentru  a fixa segmentul slăbit.

Persistenţa durerii

Mulţi pacienţi obţin o regresare aproape comletă a simptomelor dupa operţiia de dischectomie. Ca şi în oarecare intervenţie chirurgicala e normal să va aşteptaţi la un grad anumit de durere. Daca durerea devine insuportabilă vorbiţi cu chirurgul asupra tratamentului care vă poate ajuta să o controlaţi.

După intervenţiia chirurgicală

Ce se întîmplă după operaţie

Pacienţii de obicei se pot scula din pat după o oră sau două de la intervenţie. Chirurgul vă poate indica un guler moale pentru a-l purta, dacă nu veţi fi instructaţi să mişcaţi gîtutul foarte atent şi in poziţii confortabile.

Mulţi pacienţi părăsesc spitalul după o zi de la intervenţie şi sunt in stare să conducă autoturismul peste o saptămină sau două. Pacienţii pot reveni la lucru fizic uşor după patru săptamini şi la efort fizic mai greu sau sport după trei luini.

Fizioterapiia este indicată de obicei numai pacienţilor cu durere sau slăbiciune musculară persistentă.

Reabilitarea

La ce să mă aştept în timpul recuperării

În general după laminectomie cursul de reabilitare  este scurt.Dacă aveţi nevoie de tratament ambulator, probabil veţi avea nevoie sa frecvantaţi procedurile terapeutice pe durată de la două la patru săptămini. Trebuie sa va aşteptaţi că recuperarea totală durează pîna la trei luni.

Chirurgii pot prescrie  un curs scurt de fizioterapie timp de  patru săptămîni după operaţie .La început, tratamentul terapeutic prevede combaterea  durerii şi inflamaţiei. Gheaţa şi stimularea electrică sunt pe larg folosite în acest scop. Terapeutul dumneavostră poate de asemenea folosi masajul şi alte tehnici manuale pentru a diminua spasmul muscular şi durerea.

Tratamentul activ este implimentat treptat. El include exerciţii pentru întărirea aparatului cardiovascular şi respirator. Plimbările, ciclismul staţionar sunt exerciţii perfecte pentru sistemul cardiovascular. Terapeutul vă va învăţa exerciţii speciale pentru a imbunatăţi tonusul şi controlul muscular care stabilizează gîtul şi partea posterioară a spatelui.

Terapeutul vă va instructa asupra mişcărilor şi activităţilor. Aceasta formeză tratamentul numit mecanica corporală ea vă ajută sa dezvoltaţi un nou abici de mişcări. Acest antrenament vă ajută să menţineţi gîtul într-o poziţie inofensivă in timp ce va efectaţi activităţile zilnice, cum sa vă îmbrăcaţi şi să vă dezbrăcaţi.

Din momentul ce stare dumneavoastră se îmbunătăţeşte terapeutul va începe să elaboreze un program de reîncadrare în lucru. Unii pacienţi nu sunt în stare să continue activitatea lor precedentă care necesită efort fizic semnificativ. Terapeutul vă poate propune schimbarea sferei de activitate pentru a vă putea întoarce la serviciu. Vă poate indica fomele de munca alternative accesibile. Veţi învăţa sa vă executaţi funcţiile astfel încît  să vă protejaţi gîtul şi sa evitaţi surmenajul.

Pînă a finisa cursul terapeutic terapeutul vă va orienta conduita pentru a preveni complicaţiile ulterioare.

↑ Sus