ProSpine.md

Stenoza lombară

Stenoză înseamnă închidere. Stenoza coloanei vertebrale descrie condiția in care nervii spinali sint compresați in canalul vertebral. Canalul vertebral este un tub gol format de vertebrele coloanei vertebrale. Orice cauza care duce la deformarea canalului vertebral,  poate comprima nervii din interior. Ca rezultat dupa mai mulți ani de erodare a coloanei vertebrale, țesutul din vecinatatea canalului vertebral uneori compreseaza nervii. Aceasta poate explicarea de ce stenoza regiunii lombare a coloanei vertebrale este o cauza obisnuita a durerilor de spate la adulții trecuți de 55 ani.

Acest ghid ne ajuta să ințelegem

  • De ce se dezvoltă problema
  • Cum medicii diagnostică condițiile apariției bolii
  • Ce opțiuni de tratamen exista

Anatomie

Care parte a spatelui e implicata ?

Coloana vertebrala umana este formata din 24 oase, numite vertebre. Vertebrele sint situate una peste alta si formeaza coloana vertebrala. Coloana vertebrala oferă corpului forma sa si este principalul suport vertical.

In porțiunea posterioara a vertebrelor se găsește un inel osos. Vertebrele fiind situate una peste alta, cu ajutor inelelor osoase formeaza un tub gol numit canal vertebral. Canalul vertebral este strabatut de-a lungul său de măduva spinării. Craniul protejeaza creerul, iar coloana vertebrala – maduva spinarii.

Maduva spinării se intinde pina la a II-a vertebra lombara. Mai jos de acest nivel, canalul vertebral conține un mănunchi de nervi care se prelungensc la membrele inferioare si organelor pelvine. Termenul latin a acestui mănunchi de nervi este cauda equina, insemnind coadă de cal.

Un disc intervertebral se poziționeaza intre doua corpuri vertebrale și creează un spațiu intre vertebre. In mod normal, discul funcționeaza ca un absorbant de lovituri și protejeaza coloana vertebrala de compresia propriei greutați. La fel mai protejeaza coloana vertebrala de activitațile grele care solicita din greu coloana vertebrala, ca sariturile, alergarile si ridicaturile.

Un disc intervertebral este format din doua parți. Centrul numit nucleul care e spongios. Acesta ofera in cea mai mare parte capacitatea de a absorbi șocul.

Nucleul este menținut de annulus fibros, o serie de ligamente inelare puternice pe care-o inconjoara. Ligamentele sint fibre de țesut conjunctiv, rezistente, care unesc un os de altul.

Cauze

De ce am aceasta problema ?

In coloana vertebrala a regiunii lombare, canalul vertebral are mai mult decît sufient spațiu pentru nervi. In mod normal canalul are un diametru de 17 – 18 mm. Stenoza vertebrala aparte atunci cind canalul este comprimat pina la 12 mm sau mai puțin. Simptomele severe apar atunci cind canalul vertebral a regiunii lombare se ingusteaza sub 10 mm.

Sint multe cauze care duc la dezvoltarea simptomelor stenozei maduvei spinarii.

Unele din cele mai frecvente sint:

  • Stenoza congenitala ( nou nascut cu canal vertebral ingustat)
  • Degenerare a coloanei vertebrale
  • Instabilitate de coloana vertebrala
  • Hernie de disc

Stenoze congenitale

Unii oameni sint nascuți ( congenital ) cu un canal vertebral mai ingust decit in norma. Ei ar putea sa nu aiba probleme in prima perioada a vieții. Totusi avind un canal ingustat pune problema unei stenozari. Chiar si o afecțiune neînsemnata in regiunea spatelui, poate exercita presiune asupra maduva spinarii. Persoanele nascute cu un canal vertebral ingustat, deseori pot avea complicații odata cu virsta, din cauza ingustarii permanente a canalului vertebral și imbătrinirii.

Degenerare

Degenerarea este cea mai obisnuita cauza a stenozei canalului vertebral. Uzarea si eroziunile coloanei vertebrale legate de virsta, stresul repetat si tensionarea permanenta poate provoca multe probleme de coloana. Discul intervertebral incepe sa se colabeze iar spatiul dintre vertebre se micsoreaza. Excrescentele osoase pot inainta in interiorul canalului vertebral si micșora spațiul disponibil nervior spinali. Ligamentele care susțin vertebrele se pot îngroșa si strîmta canalul vertebral. Toate aceste condiții duc la îngustarea canalului.

Instabilitatea coloanei vertebrale

Instabilitatea coloanei vertebrale poate cauza stenoza vertebrala. Prin instabilitate se ințelege mobilitatea exagerata a vertebrelor coloanei vertebrale. Instabilitatea vertebrelor lombare poate apare daca ligamentele de suport se intind sau se lezeaza in urma unor afecțiuni severe a spatelui. Persoanele cu patologii în care pierd țesut conjunctiv la fel pot avea instabilitate de coloana vertebrala. Indiferent de cauza, mobilitatea exagerata a vertebrelor duc la stenoza canalului vertebral.

Hernierea discului

Stenoza canalului vertebral poate aparea atunci cind un disc intervertebral herniază (se rupe). In mod normal, discul care absoarbe șocul poate menține greutatea corpului si tensionarile activitaților zilnice. Totuși, daca presiunea exercitata asupra discului, este prea mare, cum ar fi in cazul unei caderi de la inalțime in poziție șezîndă, atunci nucleul din interiorul discului poate ieși in afara inelului fibros si poate smulge discul intervertebral. Aceasta este numita herniere de disc. Daca un disc intervertebral herniaza in posterior, acesta compreseaza nervii canalului vertebral cauzind simptomele stenozei maduvei spinarii.

Simptomele

Care sint semnele de stenoza ?

Stenoza canalului vertebral de obicei se dezvolta lent intr-o perioada lungă de timp. Acest lucru se datoreaza faptului ca principala cauza a stenozarii este degenerarea coloanei vertebrale odata cu virsta. Rareori simptomele apar brusc cind cauza problemei este degenerarea. O leziune severa sau un disc herniat poate cauza dezvoltarea imediata a simptomelor.

Pacienții cu stenoză nu au dureri permanente. Inițial apare durere și slabiciune in picioare, de obicei in ambele picioare simultan. Unii pacienți descriu ca propriile picioare au de gînd sa-i paraseasca. Simptomele se caracterizeaza in principal prin pierderea sensibilitații din membrele inferioare. Presiunea asupra nervilor din stenoza, poate cauza senzații de înțepături in zona inervata de nervii respectivi. Reflexele devin incetinite. Unii pacienți pot descrie unele simptomele ca fiind asemanatoare prelingerii unei picaturi de apă de-a lungul picioarelor.

Simptomele se schimba odata cu schimbarea poziției. Flexia ( inclinarea inainte) largeste canalul vertebral si de obicei micsoreaza durerile. De aceea persoanele cu stenoza au tendința de a lua anumite poziții antalgice cind se așeaza sau cind merg la culcare. Activitațile ca intinderea, statul in picioare, mersul necesita indreptarea coloanei vertebrale sau chiar extensia ei (indoirea inapoi). Acesta poziție micsoreaza dimensiunile canalului vertebral si deseori agraveaza simptomele.

Diagnoza

Cum medicul diagnostica problema?

Diagnoza incepe cu anamneza completa si examenul fizic. Medicul se intereseaza de  simptomele prezente si gradul afectarii activităților zilnice. Intrebarile se refera la durere, amorțeala sau slabiciunea din picioare. Medicul mai doreste sa cunoasca daca simptomele sint mai rele cind te ridici in picioare sau in timpul mersului si daca dispar la așezare.

In timpul examenului fizic se atrage atenția la mișcarile de extensie care provoaca durerea sau alte simptome. Sensibilitatea pielii, forța musculara si reflexele la fel sint verificate.

Razele X arată daca problemele sint cauzate de modificarile din vertebrele coloanei vertebrale. Imaginea poate arata daca degenerarea a cauzat colapsul spațiului dintre vertebre. Razele X mai pot arata orice excrescența osoasa care invadeaza  canalul vertebral.

In cazul unui diagnostic neconcludent, medicul poate indica o rezonanță magnetică nucleară (RMN). Aparatul RMN foloseste unde magnetice altele decit  razele-X pentru vizualizarea

țesuturilor moi. Acest test redă o imagine clara despre canalul vertebral si daca nervii din interior sint compresați. Aparatul creaza imagini a regiunii indicate de medic. Testul nu necesita colorare.

Tomografie computerizată (scanarea CT) poate fi indicata. Scanarea CT ofera o imagine detaliata prin raze X despre țesutul osos. Imaginea poate arăta orice excrescența osoasa (osteofit) care patrunde si ocupa spațiu in canalul vertebral.

Cind diagnosticul nu poate fi stabilit, se poate recomanda un test electric nervilor care pleaca spre membrul inferior si piciorului propriuzis. Electromiograma (EMG) verifica daca calea motorie a unui nerv functioneaza in mod corect. Impulsul motor traverseaza nervul si inerveaza muschiul.

O alta investigatie care ajuta in stabilirea diagnosticului este potentialul somatosenzorial evocat (SSEP) pentru a localiza cu mai multa precizie comprimarea nervului spinal. Testul SSEP este utilizat pentru a verifica sensibilitatea nervului. Aceste impulsuri senzoriale au o directie aferenta si informeaza despre senzațiile percepute de corp cum ar fi: durerea, temperatura si atingerea. Funcția nervului este inregistrata de un electrod plasat pe suprafata pielii in zona de inervare a nervului.

Nu toate cazurile de stenoza sint din cauza degenerativa. Singele se examineaza pentru a determina daca simptomele nu au alta provenienta, de exemplu artrite sau infecții.

Tratament

Ce opțiuni de tratament exista ?

Tratament nechirurgical

In afara de condițiile care cauzeaza probleme semnificateive sau simptomele se agraveaza rapid, majoritatea medicilor vor incepe cu tratament nechirurgical.

Pentru inceput se pot prescrie metode de imobilizare a coloanei vertebrale. Menținerea spatelui nemiscat, pentru scurt timp poate calma inflamația si durerea. Aceasta poate include una doua zile de repaos. Pacienții pot gasi anumite poziții sa doarma sau odihneasca, care le ușurează durerile. Aceste poziții largesc canalul vertebral, reduc compresia pe radacinile nervoase si micșora simptomele.

O centura pentru suport lombara sau un corset poate fi prescris, cu toate ca beneficiile sint controversate. Suportul poate limita compresia discului intervertebral si preveni miscarile suplimentare in coloana vertebral. Dar mai poate slabi musculatura spatelui si abdominala. In mod normal corsetul se poarta pe o durata de una doua saptamini.

Uneori pacienților cu stenoza li se prescriu preparate medicamentoase ca anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS) sau aspirina. Acesta medicație poate avea si efecte nedorite (adverse) la nivelul rinichilor si tractului gastrointestinal. Din cauza frecvenței crescute a stonezei in rindul populației mai în vîrsta, se monitorizeaza atent preparatele medicamentoase pentru evitarea complicațiilor.

Narcoticele ca codeina sau morfina, nu sint in general prescrise pentru ca provoaca dependenta daca nu sint folosite intr-un mod corect. Relaxantele musculare sint ocazional folosite pentru calmarea durerilor musculare.

Simptomele stenozei pot duce la schimbări de dispoziție. Ca rezultate, medicul poate prescrie uneori medicație anti-depresivă, numite triciclice. Triciclicele ajuta la menținerea stării afective a pacientului, iar unele triciclice chiar imbunătățesc somnul prin sinteza unui important hormon numit serotinină. Aceasta medicație la fel pare sa calmeze durerea de spate prin acțiunea la  nivelul membranei din jurul nervilor ai zonei dureroase.

Unor pacienți le este indicată injecția epidurală cu steroizi (ESI). Maduva spinarii este inconjurata de o formațiune numita dura. Statiul ditre dura și maduva spinarii este numit spațiu epidural. Se considera ca steroizii nimerind in acest spațiu, se lupta contra inflamației din jurul nervului, discurilor si fețelor articulare. Micsorind inflamația apare mai mult spațiu in jurul nervilor comprimați dinauntru canalului vertebral.

Pacientii deseori conlucreaza cu un fizioterapeuții. Prin evaluarea condițiilor, terapeutul poate atribui poziții si exerciții pentru usurarea simptomelor. Terapeutul ar putea sugera utilizarea tracției. Tracția este o metoda obisnuita de tratament in stenoza și se realizeaza prin intinderea cu blîndețe a coloanei vertebrale astfel micșorînd compresia de pe nervii spinali. Terapeutul mai poate propune tonizarea si exerciții aerobice. Exercițiile tonizante au ca scop imbunatatirea forței si controlului mușchilor abdominali. Exercițiile aerobice sint practicate pentru imbunatațirea funcției inimii si plaminilor, și creșterea rezistenței in muschii spatelui. Mersul pe bicicleta statica, offera un bun tratament aerobic si menține spatele usor inclinat inainte, poziție care permite calmarea multor pacienți cu stenoza lombara.

Tratament chirurgical

In cazul in care simptomele sint blinde si nu exista vre-un pericol de agravare, tratamentul chirurgical de obicei nu este indicat. Atunci cind sint semne clare de compresie brutala a nervilor spinali, intervenția chirurgicala poate fi necesara, uneori imediat. Simptomele care presupun tratamentul chirurgical includ slabiciunea in muschii piciorului, durerea care nu se reduce si probleme legate de intestine sau vezica urinara.

Compresia nervilor spinali poate cauza pierderea controlului asupra vezicii urinare sau intestinelor. Aceasta situație este una de urgență. In cazul in care compresia nu cedeaza, se poate sfîrși cu paralizia permanenta a vezicii urinare sau intestinelor. Intervenția este recomandata pentru eliberarea nervilor de compresie.

Principala procedura chirurgicala practicata este laminectomie lombara. Unii pacienti deasemenea necesita intervenție cu fuziune imediat dupa laminectomie daca este prezenta instabilitatea coloanei vertebrale.

Laminectomie lombara

Lamina acopera din posterior maduva spinarii care formeaza o structura asemanatoare unui acoperis. Cind nervii spinali sint comprimați de un disc herniat sau excrescențe osoase, laminectomia lombara inlatura intraga lamina pentru inlaturarea presiunii de pe nervii spinali. Aceasta este primul tip de tratament chirurgical folosit in stenozele lombare.

Fuziunea Lombară Posterioara

Fuziunea lombara posterioara poate fi necesara dupa intervenția chirurgicala de laminectomie. Procedura de fuziune este recomadata in cazul in care un segment din coloana vertebrala a devenit liber sau instabil.

Prin fuziune se unesc doua sau mai multe vertebre intr-una integra. Aceasta fixeaza vertebrele si le blocheaza miscarile. Procedura se caracterizeaza prin plasarea unei grefe osoase in partea posterioara a coloanei vertebrale. Majoritatea chirurgilor aplica placi metalice si șuruburi pentru prevenirea miscarii vertebreler si protejarea grefei astfel incit se poate accelera  vindecarea.

Reabilitarea

La ce ar trebui sa ma astept?

Reabilitarea nechirurgicala

Chiar daca nu este necesara intervenția chirurgicala, medicul poate recomanda cooperarea cu un fizioterapeut. In mod normal pacienții sint consultați saptaminal de citeva ori, timp de una două luni. In cazurile severe bolnavii necesita ingrijire suplimentara de citeva siptamini.

Terapeutul face o programa pentru restabilirea miscarilor spatelui, forței musculare, rezistenței si funcției. Tratamentul pentru stenoza lombara deseori include tracție lombara, descrisa mai sus. Masajurile la fel pot fi practicate pentru inceput, fiind utile la inceperea miscarilor cu mai putina durere si mai multa ușurința. Terapeutul mai poate recomanda o serie de exerciții destinate largirii canalului vertebral si decompresia nervilor spinali.

Este important de imbunatatit puterea si coordonarea muschilor abdominali si ai spatelui. Terapeutul poate evolua corectitudinea exercițiilor, si sugera anumite modificari pentru a evita probleme ulterioare.

Dupa intervenția chirurgicala

Dupa intervenție, bolnavii pot conlucra cu fizioterapeuții. Pacienții care au suportat o intervenție de sinteza, de obicei ramin in repaos fizic doua trei luni pina a incepe programul de reabilitare. Ei vor frecventa sedintele terapeutului timp de 6 – 8 saptamini, si vor astepta recuperarea copleta pina la 6 luni.

In timpul terapiei, terapeutul poate utiliza metoda ca căldura sau gheață necesare reducerii durerii si spasmului muscular. Pacienţii încep a învăţa cum să se miște în condiţii de siguranţă, cu solicitarea minimă a muschilor spatelui.

Pe durata evoluției programului de reabilitare, pacienții efectueaza mai multe exerciții de provocare. Scopul este de a imbunatați intr-un mod sigur puterea si functia.  Terapeutul ajuta bolnavului sa revina la activitațile lui precedente. In mod ideal pacientii ar trebui sa revina la activitațile obisnuite. Pacienții pot avea nevoie de o indrumare referitor la activitaților lor, daca sint in condiții de siguranta sau cum sa-si schimbe modul de lucru.

Atunci cind tratamentul este in desfasurare, vizitele periodice la medic vor fi mai rare. Terapeutul va continua sa fie o resursa de informatie. Dar pacienții sint in sarcina de a-și continua exercițiile de sine statator.

↑ Sus