ProSpine.md

Boala degenerativă a discului intervertebral lombar

Introducere

Discurile intervertebrale lombare sînt de obicei învinuite de durerea din regiunea inferioară a spatelui. Totuși durerea lombară are multe cauze posibile, si medicii nu sint intotdeauna siguri de cauzele simptomelor.

În timpul consultației medicul poate descrie cum schimbarile de disc pot duce la durere lombară. Discutind, medicul poate folosi termenii ca degenerare sau boală degenerativă a discului intervertebral. Cu toate că părțile coloanei vertebrale suferă schimbări odata cu virsta, si intr-un anumit sens degenerează, dar aceasta nu înseamnă ca se deteriorează sau veţi avea dureri pe viitor.

Termenii sunt pur şi simplu un punct de plecare pentru a descrie ceea ce se produce la nivelul coloanei vertebrale de-a lungul timpului, şi modul în care schimbările pot produce simptomele pe care oamenii le simt.

Acest ghid te Vă va ajuta sa înțelegeţi

  • Cum se produce degenerarea de disc
  • Cum medicii diagnostică condițiile de aparitie a bolii
  • Ce opțiuni de tratament sînt disponibile

Anatomia

Ce părţi ale coloanei vertebrale sunt implicate?

Coloana vertebrală umană este formată din 24 de oase, numite vertebre. Vertebrele sunt aranjate una peste alta pentru a forma coloana vertebrală.

Coloana vertebrală oferă organismului uman forma sa. Acesta este principalul sprijin în poziţie verticală. Secţiunea coloanei vertebrale situată în partea inferioara este cunoscuta sub numele de coloană vertebrală lombară.

Un disc intervertebral este aşezat între două vertebre. Discul intervertebral este format din ţesut conjunctiv. Ţesut conjunctiv este materialul care menține celulele vii ale corpului împreună.Cele mai multe ţesutului conjunctive sint formate dintr-un material numit – fibre de colagen. Aceste fibre ajută discului să reziste la tensiune şi presiune.

Discul în mod normal, funcţionează ca un absorbant al șocului. Acesta protejează coloana vertebrală de mișcările greutății proprii. De asemenea, protejează coloana vertebrală în timpul activităţilor fizice intense, care solicită puternic coloana vertebrala, cum ar fi săriturile, alergarile, şi ridicăturile.

Un disc intervertebral este format din două părţi. Centru, numit nucleu, care este spongios. Acesta oferă discului capacitatea de a absorbi şocul. Nucleul este menţinut de inelul fibros – o serie de ligamente inelare si puternice pe care-l înconjoară.

Ligamentele sunt ţesuturi conjunctive care leaga un os de altul.

Intre vertebrele fiecarui segment al coloanei vertebrale exista doua fețe articulare.

Fețele articulare se afla in partea posterioară (de dinapoi) a coloanei vertebrale. Există două fețe articulare între fiecare două vertebre vecine, cîte una pe fiecare parte a vertebrei. O față articulară este formată dintr-o mică proeminenţă osoasă (apofiză) care se aliniează de-a lungul părții posterioare a coloanei vertebrale. La locul de întilnire a apofizelor osoase se formează o articulație care unește două vertebre. Alinierea fețelor articulare a coloanei vertebrale permite mișcările libere de îndoire înainte și înapoi.

Cauzele

De ce am această problemă?

Discurile intervertebrale se modifică odată cu vârsta, la fel ca parul nostru care însureşte. Condiţiile, cum ar fi un traumatism major al coloanei sau fracturi de coloană vertebrală pot afecta modul în care ea funcţionează, făcând ca schimbările să apară chiar mai repede. Uzura de zi cu zi şi anumite tipuri de vibraţie pot, de asemenea, grăbi viteza de degenerescenţă la nivelul coloanei vertebrale. În plus, dovezi convingătoare sugerează faptul că fumatul mărește viteza de degenerare a coloanei vertebrale. Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, legături între membrii familiei, care arată rolul geneticii în rapiditatea apariției schimbărilor.

Degenerarea de disc urmează un model previzibil. În primul rând, nucleul din centrul discului începe să-şi piardă capacitatea sa de a absorbi apa. Discul devine deshidratat. Apoi nucleul devine gros şi fibros, încât se aseamănă cu inelul fibros. Ca rezultat, nucleul nu este capabil să absoarbă şocul. Stresul de rutină şi tensionările încep să lezeze structurile coloanei vertebrale. Apar fisuri în inelul fibros și ca consecință discul slăbeşte.

Se începe de la colaps, şi vertebrele coloanei vertebrale compreseaza discul.

Aceasta degenerare a discului nu intotdeauna este sursa durerii. De fapt, razele X şi scanarea RMN arată că persoanele cu degenerare gravă de disc nu întotdeauna au durere. Durerea cauzată de degenerarea discului este in principal o durere mecanică, și apare in timpul unor activități la deplasarea diferitor părți componente a coloanei vertebrale: discului, ligamentelor și fețelor articulare. Mișcările irită structurile slabite a coloanei vertebrale și cauzeaza durerea.

Simptomele

In ce condiții apar simptomele ?

Durerea in regiunea lombară este deseori primul simptom simțit de pacient. De obice apare la virsta de 20 – 30 ani. Durerea tinde sa se înrăutățeasca după activități fizice grele sau după șederea mult timp intr-o anumita poziție. Spatele ar putea la fel sa se simtă rigid. Repaosul slăbește durerea. La început simptomele se mențin citeva zile.

Acest tip de dureri de spate de multe ori apare şi dispare de-a lungul anilor. Medicii numesc aceste dureri recurente. La fiecare apariție durerea devine mai puternica. În cele din urmă durerea se poate răspândi în fese sau coapse, şi poate dura mai mult pină a disparea.

Diagnoza

Cum medicii diagnostică problema ?

Diagnoza incepe cu o anamneză completa si examenul fizic. Medicul adresează intrebari referitor la simptome si cum boala afecteaza activitățile zilnice. La fel medicul se intereseaza despre pozițiile și activitățile care accentuează sau micșorează durerile.

Apoi medicul examinează pacientul prin verificarea poziției si volumul mișcărilor în coloana vertebrala, astfel observă care mișcări produc durere. Sensibilitatea pielii, forța musculară și reflexele la fel sint testate.

Medicii se bazează pe istoricul şi examenul fizic pentru a determina care tratamente va ajuta cel mai mult. Razele X rareori sint indicate la prima vizită pentru că peste 30% din imaginile radiologice arată anomalii de degenerescență, chiar și persoanelor fără simptome.

Cu toate acestea, în cazul în care simptomele sunt severe şi nu diminuează, medicul indică efectuarea imaginii radiologice (raze X). Pe imagine pot fi observate colapsul unui sau mai multor discuri intervertebrale. Mai pot fi vizualizate osteofite între vertebre si fețe articulare. Osteofitele sînt niste formațiuni mici, osoase care se formează prin degenerare osoasă.

Cînd sînt necesare informații suplimentare, se indică rezonanță magnetică nucleară(RMN). RMN utilizează unde magnitice pentru vizualizarea țesuturilor moi a corpului. Este utilă daca țesutul nucleului poate să absoarbă apă și dacă sint fisuri in interiorul discului. Imaginea RMN poate arăta dacă sint probleme în alte țesuturi moi cum ar fi în nervii spinali.

Discografia poate ajuta la diagnosticare. Aceasta este o investigație cu raze X in care substanța de contrast este injectată in unul sau mai multe discuri. Contrastul se vizualizeaza pe imaginea radiografică și poate sugera informații utile in starea discului sau a discurilor. Testul poate fi informativ atunci cind chirurgul are nevoie de a delimita discul care produce simptomele.

Tratamentul

Ce opțiuni de tratament exista ?

Tratament Nechirurgical

Cînd e posibil, medicii preferă tratament altul decît cel chirurgical. Primul scop in tratamentul nechirurgical este de a micșora durerile si celelalte simptome astfel ca pacientul sa-și reînceapă activitățile cît se poate de repede.

Medicii rareori prescriu repaos la pat pentru pacienții cu probleme degenerative de disc. Ba dimpotrivă, pacienții sunt încurajați să-și continue regimul normal atît cît durerea nu e deranjantă. Dacă simptomele sint severe, pot fi indicate cel mult două zile de repaos la pat. Uneori sint prescrie centurile elastice pentru spate.

Reducînd mișcările in coloana vertebrală, poate fi obținută o calmare a durerii mecanice. Centurile elastice pentru spate se poartă nu mai mult de 2 – 4 zile pentru a evita slăbirea (atrofia) mușchilor spatelui.

Pacienților li se pot prescrie tratament medicamentos in controlul simptomelor, pentru a-și relua activitatea normală intr-un timp scurt. Daca simptomele continuă să limiteze activitatea pacientului, medicul poate propune o injecție epidurală cu steroizi (IES)

Steroizii sint puternici anti-inflamatori, contribuind la reducerea durerii și inflamației. Injecția cu anti-inflamatori nesteroidieni se introduce in spațiul din jurul rădăcinilor nervilor spinali a coloanei vertebrale. Acest loc este numit spațiu epidural. Unii doctori injectează un singur steroid. Totuși majoritatea, combină un steroid cu o medicație de durată mai lungă. În general, steroizii sint prescriși doar in cazul ineficienței altor preparate medicamentoase, dar injecțiile cu steroizi nu intotdeauna inlătură durerea și deseori eficiența lor este de scurtă durată.

În plus, pacienții deseori lucrează cu fizioterapeuții. După evaluarea condițiilor pacientului, terapeutul recomandă pozițiile si exercițiile pentru micșorarea simptomelor. Un program de exerciții la fel e benefic pentru imbunătațirea flexibilității mușchilor încordați pentru întărirea mușchilor abdomenului si spatelui ca sa asigure mișcări cu puține dureri.

Tratament chirurgical

Persoanele cu probleme degenerative de disc au tendința de a-și reveni într-o perioada de timp. Majoritatea nu au nevoie de intervenție chirurgicală. De fapt, doar 1 – 3 % dintre pacienţii cu probleme degenerative de disc necesita de obicei interventie chirurgicala.

Chirurgii preferă să incerce tratamentul nechirurgical pentru cel puțin 3 luni înainte de a lua in considerare intervenția. Dacă după 3 luni, tratamentul non-chirurgical nu a amliorat simptomele, se indică procedeul chirurgical. Principalele procedee chirurgicale includ:

  • Discectomie
  • Laminectomie lombară
  • Fuziune

Laminectomie lombară

Lamina este poziționată deasupra maduvei spinarii ca un acoperis. Cind nervul spinal este compresat in canalul spinal de un disc degenerat sau de osteofite, prin laminectomie se inlatura o parte sau lamina in intregime pentru eliberarea nervului spinal.

Discectomie

Interventia chirurgicala care are ca scop inlaturarea unei parti sau intreagului disc din regiunea lombara se numeste discectomie. Discectomia este indicata in cazul in care discul degenerat a erupt (disc herniat) in canalul spinal, exercitind presiune asupra nervilor spinali. De obicei chirurgii realizeaza aceasta operație printr-o incizie in regiunea lombară. Inainte de eliminarea discului herniat, trebuie sa se inlature o parte a laminei. In general doar o porțiune mica din lamina se inaltura pentru a expune discul problematic. Aceasta procedura este numita laminotomie si de obicei creaza suficient spatiu pentru eliminarea discului herniat. In cazul in care chirurgul are nevoie de o vizibilitate mai buna, se poate elimina o parte mai mare din lamina prin laminectomie (descrisa mai sus).

In prezent unii chirurgi au însuşit tehnicile chirurgicale mini-invazive care necesita doar o mica incizie in regiunea lombara. Aceste proceduri sint folosite in inlaturarea partilor herniate a discului afectat. Adepţii acestor metode demonstrează ca acest timp de intervenţie e mai sigur. Ei, de asemenea, cred că previne cicatricile din jurul nervilor şi a articulaţiilor şi ajută pacienţii sa-și revină mai repede. Chirurgia miniinvaziva include dischectomia endoscopică, discectomia lombara percutanată, discectomia cu laser si mini-microdiscectomia.

Fuziunea

Fuziunea este interventia care uneste doua sau mai multe oase în unul. Aceasta previne deplasarea capetelor osoase si articulatiilor.

Principalele tipuri de fuziuni in bolile degenerative de disc includ:

  • Fuziunea intercorporala lombara anterioara
  • Fuziunea lombara posterioara
  • Fuziunea combinata

Fuziunea intercorporala lombara anterioara

Fuziunea intercorporala lombara anterioara se efectueaza prin abdomen, permitind chirurgului sa lucreze in partea anterioara (din față) a coloanei vertebrale. Inlaturarea discului (discectomie) lasă un spatiu intre vertebrele vecine. Acest spatiu intervertebral este umplut cu o grefă osoasă care poate fi extrasă din osul iliac al bazinului. O altă metodă implică inserarea a două şuruburi tubulare de titan ambalate cu os, numite carcase de fuziune, în locul în care discul a fost scos. Grefa osoasa fuzionează cu vertebrele adiacente formind o vertebra integră.

Fuziunea Lombară Posterioară

Fuziunea lombară posterioara se efectuează printr-o incizie din posterior. In aceasta procedura se pun mici grefe de os peste vertebra lezata. Majoritatea chirurgilor de asemenea vor aplica placi metalice si suruburi pentu stabilizarea vertebrelor in timp ce se vindeca. Aceasta protejeaza grefa osoasa si grabeste vindecarea.

Fuziunea combinata

Fuziunea combinată se efectueaza suprafetele anterioara si posterioara a vertebrelor lezate. Prin blocarea vertebrelor lezate din ambele parti, unii chirurgi cred ca se realizeaza o fixare mai buna si astfel previne deformarea grefei. Rezultatele arata imbunatatirea fuziunei grefei, cu toate ca ambele motode par a fi la fel de eficiente.

Reabilitarea

Ce-as putea sa ma astept de la recuperare ?

Reabilitarea nechirurgicala

Medicul iti poate recomanda sa te ocupi cu fizioterapeutul de citeva ori in saptamina timp de 4 – 6 saptamini. In unele cazuri, pacientii au nevoie de ingrijire suplimentara.

Primul scop al tratamentul este controlul simptomelor. Terapeutul va lucra cu dumneavoastra pentru a găsi poziţiile şi mişcările care usureaza durerea. Pot fi folosite caldura, frigul, ultrasunetul si stimularea electrica pentru calmarea durerii si a spasmului muscular. Poate fi folosita si masajul sau forme specializate de mobilizare a tesuturilor moi. Acestea pot ajuta pacientul sa-și inceapă miscarile cu usurinta si mai putine dureri. Manipularile coloanei vertebrale furnizeaza scurte perioade de usurare a simptomelor degenerative de disc.

De obicei, prin ajustare se intelege manipularile coloanei vertebrale care ajuta la restabilirea sensibilitatii nervilor spinali si ai muschilor, micșorînd durerea si imbunătățind mobilitatea.

Tracția este la fel o metoda obisnuita de tratament în bolile degenerative de disc. Tracțiile fine intind articulațiile lombare si mușchii.

În timp ce te recuperezi, vei practica o serie de exerciții fizice pentru intarirea muschilor abdominali si ai spatelui. Aceste exerciții ajuta la imbunatațirea mișcarilor si reduce riscul reapariției durerilor si problemelor.

Scopul primar al terapiei este de a aduce la cunoștință bolnavului cum sa-și manipuleze si prevină problemele pe viitor.

Pacienților li se vor recomanda o serie de exerciții pentru imbunatatirea flexibilitații, posturei, rezistenta abdomenului si regiunii lombare. Pacientul se mai informeaza despre strategia pe care o poate aplica in caz de izbucnire a simptomelor.

După intervenția chirurgicală

Reabilitarea dupa invervenție este mai complexa. Unii pacienti se externeaza la scurt timp de la operație. Totusi in unele cazuri bolnavii trebuie sa ramina in spital timp de citeva zile. Odata ramasi in spital, pot vizita fizioterapeutul in scurt timp de la interveția chirurgicala. Sedintele ajuta pacientul sa-nteleaga cum sa se miste, sa faca activitațile de rutina fara suprasolicitarea incarcaturii spatelui.

In timpul recuperarii pacientii ar trebui sa urmeze instrucțiunile de utilizare a centurilor de suport. Trebuie sa fie precauți la supraefort in cel putin urmatoarele saptamini de la intervenția chirurgicala.

Multi pacienti tratati chirurgical necesita terapie fizica si dupa externare. Pacientii care au suportat o intervenție cu fuziune lombara, in mod obisnuit trebuie sa astepte pina la trei luni inainte de inceperea programului de reabilitare. De obicei sedintele de fizioterapie dureaza 8 – 12 saptamini, iar restabilirea completa poate dura pina la 6 luni.

↑ Sus