ProSpine.md

Anatomia regiunii lombare a coloanei vertebrale

Introducere

Cunoscînd principalele părți a porțiunii inferioare a spatelui (regiunea lombară) și cum aceste componente funcționează, este important de învățat cum să ne protejăm contra problemelor spatelui. Acest ghid oferă o imagine generală despre anatomia regiunii lombare a coloane vertebrale.

Doi termeni anatomici des folosiți sunt utili în explicarea regiunii lombare. Termenul anterior se referă la partea din față a coloanei vertebrale, iar termenul posterior se referă la partea din spate a coloanei vertebrale. Segmentul coloanei vertebrale situat inferior, este numit regiunea lombară a coloanei vertebrale. partea din față a zonei lombare este așadar numită regiunea lombară anterioară, iar din spate este numită regiunea lombară posterioară.

Acest ghid oferă informații generale despre anatomia regiunii lombare și  trebuie să ajute la înțelegerea

  • Care sunt părțile regiunii lombare
  • Cum funcționează aceste părți

Structurile importante

Părțile importante a coloanei vertebrale includ

  • Oase și articulații
  • Nervi
  • Țesut conjunctiv
  • Mușchi
  • Segmente a coloanei vertebrale

Această secțiune subliniază structurile importante în fiecare categorie.

Oase și articulații

Coloana vertebrală umană este construită din 33-34 oase numite vertebre. Vertebrele se plasează una peste alta dînd naștere la coloana vertebrală. Coloana vertebrală este cel mai important suport vertical al corpului.

Din profil, se formează trei curburi. Gîtul numit regiune cervicală a coloanei vertebrale se curbează puțin în anterior. Segmentul mediu al coloanei, sau regiunea toracică a coloanei vertebrale se curbează spre posterior. Curbura în posterior a regiunii toracice este numită cifoză. Partea inferioară a spatelui numită regiunea lombară a coloanei vertebrale se curbează puțin spre anterior. Curbura în anterior a coloanei vertebrale este numită lordoză.

Regiunea lombară este  alcătuită din cinci vertebre. Medicii deseori le numerotează L1 – L5. Ultima vertebră inferioară, L5, se conectează cu vîrful osului sacral – un os triunghiular situat la baza coloanei vertebrale și între oasele bazinului. Unii oameni pot avea o vertebră lombară în plus, adică a șasea vertebră lombară. Această situație de obicei nu creează probleme și poate rămîne nediagnosticată pe tot restul vieții.

Fiecare vertebră este formată dintr-un bloc osos rotund numit corpul vertebral. Corpul vertebrelor lombare sunt mai înalte și mai groase în comparație cu vertebrele celorlalte regiuni. Aceasta se datorează parțial din cauză că se opune presiunii greutății corpului și mișcărilor cum ar fi ridicăturile, transportările, și răsucirilor. De asemenea, mușchii voluminoși și puternici atașîndu-se direct sau alături de coloana vertebrală acționează cu o forță suplimentară asupra corpurilor vertebrelor lombare.

Un inel osos este atașat din posterior la fiecare corp vertebral. Acest inel este compus din două părți. Doi pediculi osoși se unesc direct de corpul fiecărei vertebre.

Două lamine osoase se unesc cu pediculii și formează un inel. Lamina osoasă alcătuiește marginea externă a inelului osos. La suprapunerea vertebrelor, inelul osos formează un tub care înconjoară măduva spinării și nervii spinali. Lamina oferă un acoperiș protector peste aceste țesuturi nervoase.

O proeminență osoasă se proiectează spre exterior din punctul de unire a celor două lamine osoase. Această proeminență, numită apofiză spinoasă, poate fi simțită la palparea spatelui în dreptul coloanei vertebrale. Fiecare vertebră de asemenea mai are două proeminențe situate lateral, una la stînga și una la dreapta numite apofize transversale. Apofizele regiunii lombare sunt mai late decît în alte regiuni din cauza mușchilor voluminoși care se inseră de acestea.

Între fiecare două vertebre există două fețe articulare. Fețele articulare sunt situate în partea posterioară a coloanei vertebrale. Există două fețe articulare între fiecare pereche de vertebre, cîte una de fiecare partea a coloanei. O față articulară este alcătuită din mici proeminențe osoase care sunt aliniate din posterior de-a lungul coloanei vertebrale. Locul unde micile proeminențe se unesc, formează o articulație care unește două vertebre. Alinierea fețelor articulare a vertebrelor lombare permite mișcările libere odată cu înclinarea înainte și înapoi.

Suprafața fiecărei fețe articulare este acoperită cu cartilaj articular. Cartilajul articular reprezintă un material neted și elastic care învelește capetele majorității articulațiilor. El permite mișcările în diferite direcții a capetelor osoase reducînd mult forța de frecare.

Orificiile Intervertebrale

Pe partea stîngă și dreaptă a fiecărei vertebre se află un mic tunel numit orificiu intervertebral. Nervii care părăsesc coloana vertebrală merg prin orificiile intervertebrale, unul în partea stîngă și celălalt în partea dreaptă.

Discul intervertebral (descris mai tîrziu) este situat direct anterior de orificiul intervertebral. Un disc inflamat sau herniat poate îngusta orificiul și comprima nervii spinali. O față articulară este situată posterior de orificiul intervertebral. Apofizele osoase care formează fețele articulare se pot proiecta în interiorul tunelului pe care-l îngustează și pot comprima nervul.

Nervii

Canalul osos format de inelele osoase a coloanei vertebrale, înconjoară măduva spinării. Măduva spinării este ca un fir construită din milioane de fibre nervoase. Așa cum craniul protejează creierul, la fel și coloana vertebrală apără măduva spinării.

Măduva spinării se extinde în jos pînă la vertebra L2. Mai jos de acest nivel, canalul vertebral îngrădește un mănunchi de nervi care pleacă spre membrele inferioare și organele pelviene. Termenul latin al acestui mănunchi de nervi este cauda equina, ceea ce înseamnă coada calului.

Între vertebre, două ramuri nervoase mari se separă de măduva spinării, una în partea stîngă și alta în partea dreaptă. Nervii trec prin orificiul intervertebral al fiecărei vertebre. Acești nervi spinali se grupează împreună și formează nervii principali care pleacă spre organe și membre. Nervii regiunii lombare (cauda equina) merg spre organele pelviene și membrele inferioare.

Țesutul conjunctiv

Țesutul conjunctiv reprezintă o rețea de fibre care mențin celulele organismului împreună. Ligamentele sunt țesuturi conjunctive puternice care leagă un os de altul. Cîteva ligamente lungi conectează partea superioară cu cea inferioară a coloanei vertebrale. Ligamentul longitudinal anterior se întinde pe toată lungimea coloanei fiind situat în partea anterioară a corpurilor vertebrelor. Alte două ligamente longitudinale sunt situate în interiorul canalului vertebral de-a lungul vertebrelor. Ligamentul longitudinal posterior este atașat din posterior de corpul vertebrelor. Ligamentul galben este o bandă elastică lungă care unește suprafața anterioară a laminei osoase (chiar în spatele măduvei spinării). Ligamente mai groase de asemenea unesc vertebrele de osul sacral (osul situat mai jos de L5) și pelvis.

Un structură specială a coloanei vertebrale numită disc intervertebral este la fel formată din țesut conjunctiv. Fibrele discului sunt compuse dintr-un tip de celule, numite celule de colagen. Ele pot fi aliniate asemănător unei funii împletite din nailon sau în zig-zag ca o plasă.

Un disc intervertebral este alcătuit din două părți. Centrul numit nucleul, este spongios care amortizează șocurile coloanei. Nucleul este menținut într-un loc de inelul fibros – o serie de ligamente inelare pe care-l înconjoară.

Mușchii

Mușchii regiunii lombare sunt aranjați pe straturi. Cel mai apropiat de suprafața pielii – stratul superficial, este acoperit de un țesut gros numit fascie. Stratul mijlociu, numit mușchiul erector al spatelui, are o structură asemănătoare unei centuri, care se întinde peste coastele inferioare, piept și regiunea lombară. Ei se unesc cu vertebrele lombare și formează un tendon gros care leagă oasele din partea inferioară a spatelui, oasele bazinului, si osul sacral. Cel mai profund strat de mușchi se atașează de-a lungul suprafeței posterioare a vertebrelor, conectînd regiunea lombară, bazinul si osul sacral.  Acești cei mai profunzi mușchi își coordonează acțiunea cu mușchii abdomenului pentru a stabiliza coloana vertebrală în timpul activităților.

Segmentul Spinal

O bună cale de a înțelege anatomia coloanei lombare se face privind la un segment spinal. Fiecare segment spinal include două vertebre separate de un disc intervertebral, nevii care părăsesc coloana vertebrală la nivelul fiecărei vertebre, și micile fețe articulare care unesc fiecare nivel a coloanei vertebrale.

Discul intervertebral separă două corpuri vertebrale a segmentului spinal. Discul, în mod absoarbe șocurile și protejează coloana vertebrală de compresia forței de gravitație. De asemenea mai protejează contra activităților grele care acționează cu o forță asupra coloanei, cum ar fi săriturile, alergările și ridicăturile.

Segmentul spinal este conectat prin intermediul a două fețe articulare, descrise mai sus. Atunci cînd fețele articulare a vertebrelor lombare se mișcă împreună, ele determină îndoirea și întoarcerea coloanei vertebrale.

Sumar

Multe părți importante alcătuiesc anatomia spatelui. Înțelegerea regiunilor și structurilor coloanei lombare, pot ajuta pacientul să-și poarte singur de grijă și să acționeze prompt în problemele spatelui.

↑ Sus