ProSpine.md

Discectomia cervicală anterioară cu fuziune

Întroducere
Discectomia anterioară cervicală cu fuziune  este o procedura folosita pentru a trata patologiile gîtului cum ar fi radiculopatiile cervicale, herniile de disc disc, fracturile, şi instabilitate spinala.
În cadrul acestei intervenţii chirurgul pătrunde în gât din faţă (regiunea anterioară) şi elimină un disc intervertebral (discectomia). Vertebrele care delimitau discul superior şi inferior sunt stabilizate cu un grefon osos şi uneori cu o placa mertalică  Scopul este de a ajuta oaselor să concrească împreună într-un singur os solid.Procedeul este cunoscut sub numele de fuziune. Termenul medical pentru fuziune este artrodeza.
Intervenţia chirurgicală prin partea posterioară a gîtului mai frecvent este utilizată în fracturile gîtului şi poartă denumirea de fuziune cervicală posterioară

Acest ghid vă va ajuta să înţelegeţi

• de ce procedura devine necesară
• ce tind să realizeze chirurgii

• la ce să vă aşteptaţi în perioada de recuperere
Anatomie
Care  părţi ale gâtului sunt implicate?

Chirurgii efectuiază operaţia prin partea anterioară a gîtului. Structurile cheie includ ligamentele, oasele, discurile intervertebrale, măduva spinării, nervii spinali şi foramenul neural.

Rationament

Ce tind să realizeze chirurgii

În majoritatea cazurilor discectomia anterioară cervical cu fuziune este folosită pentru a înlătura  simptomele legate de afecţiuna discurilor cervicale. Discurile  începe să
degenereze – ca proces  natural al îmbătrânirii şi, de asemenea de la stresul suprasolicitarii segmentului cervical al coloanei vertebrale. Cu timpul, discul începe  să colabeze stfel  scade spaţiul dintre vertebre.
Când se întâmplă acest lucru, spaţiul din jurul nervilor spinali (denumit foramin neuronal) se  îngustează astfel se exercită o presiune asupra nervilor. Liganentele coloanei veretebrale slabesc, ele pot prolaba şi să exercite presiune asupra măduvei spinării.
Partea externa a discului numită inel fibros slabeşte şi în el apar defecte mici. Nucleul dîn centrul discului poate presa pe inelul slăbit şi de fapt, se stoarce prin el. Aceasta se numeşte hernie de disc. Hernia de disc poate presa pe ligamente,nervi, sau chiar maduva spinarii. Fragmente care presează  inelului exterior, nervii spinali sau maduva spinarii pot fi o sursă de de durere, amorţeală, şi slăbiciune în membre. Presiunea pe măduva spinării numită mielopatie poate de asemenea provoca probleme cu vezica  urinară şi  intestinele, schimbarea  modului în care mergeţi, şi probleme cu abilităţile motorii în mâini.
Discectomia constă în eliminarea a discului (şi orice fragmente) dintre vertebrele care urmează să fie
fuzionate. Atunci cand simptomele sunt provocate din disc,  se speră că această procedură le poate înlătura. Odată ce discul este scos, chirurgii depărtează  oasele coloanei vertebrale  uşor (distracţie) pentru a face loc pentru grefă osoasă.  Acesta este material  osos care pot fi luate din partea de sus a osului pelvic (autogrefa) sau de la un substituient natural (alogrefa). Grefa osoasă separă şi menţine vertebrele astfel  are loc extinderea spaţiului dintre ele cu largirea orificiilor neurale, înlăturînd presiunea  de pe nervii care trec prin ele. De asemenea,  ligamentele  în interiorul canalului spinal sunt trase, încordate astfel încât acestea să nu prolabeze în canalul spinal.
Între oasele care sunt fuzionate mişcările. Fuziunea ajută calmarea durererii şi previne uzura suplimentare a suprafeţelor fuzionate , pevine formarea osteofitelor. In fuziunea osoasă a fost demonstrată regresia  lor.  Prin fuziune oasoasă chirurgii speră să elibereze pacienţii de dureri şi probleme legate de afectarea discului intervertebral.

Pregătire
Cum va ma pregatesc pentru operatie?

Decizia asupra efectuării intervenţiei chirurgicale trebuie făcută împreuna de dumneavoastră şi de chirurg.  Trebuie să inţelegeţi procedura chirurgiccală cît se poate de bine. Dacă aveţi întrebări sau vă preocupă ceva vorbiţi cu chirurgul. O dată ce va-ţi hotărît chirurgul vă poate propune o examinare completă la medicul dumneavoastră . Examinarea clinica demonstrează ca sunteţi în condiţia fizică cea mai bună penteru suporterea operaţiei. În ziua operaţiei probabil veţi fi internaţi în spital dimineaţa devreme. Nu trebuie să mincaţi şi sa beţi nimic dupa miezul noptii premărgătoare intervenţiei.

Procedura chirurgicală

Ce se întîmpla în timpul operaţiei.

Pacientului i se efectuiază anestezie generală pentru al adormi în timpul majorităţii operaţiilor spinale. Odata ce adormiţii respiraţia dumneavoastră poate fi asistată de un ventilator. Ventilatorul reprzintă un aparat care controlează şi monitorizează debitul  de aer din plamini.

Gîtul pacintului este poziţionat spre tavan cu capul flexat in urma şi rotit uşor spre dreapta . O incizie de 4-5 cm este făcută la o distanţă de 2 -3 degete deasupra claviculei, de partea stîngă a gîtului. Partea stîngă este aleasă pentru a evita leziunea nervilor care merg spre coadele vocale. Retractoarele sunt folosite pentru o separare atentă şi menţinerea muşchilor gîtului şi ţesuturilor moi departe de chirurg ,astfel ca el să poată lucra pe partea anerioară a coloanei vertebrale.

Un ac este inserat în discul intervertebral herniat şi se efectuiază examenul radiologic pentru a identifica şi confirma că este discul corect. O fîşie lungă de muşchi si ligamentul longitudinal anterior care acooperă corpurile vertebrale sunt cu atenţie trase itr-o parte . Pentru a înlătura jumătatead din faţă a discului se utilizează pensa, ulteruior se foloseşte un instrument rotator numit drill (sfredel) folosit pentru înlăturare atentă a părţii posterioare a discului. Microscopulu este folosit în ajutorul chirurgului pentru a vede particulele înlăturate ale discului şi osteofitele localizaate în apropierea măduvei spinării. Un strat de os este ras de pe suprafeţele plane a corpurilor vertebrale vecine ca urmare suprafeţele sângerează. Acest lucru este necesar pentru a ajuta ca grefonul osos sa concreasca cu corpurile vertebrale.
Chirurgul măsoară adâncimea şi înălţimea între cele două vertebre. O secţiune de os
este grefat de la partea superioară a bazinului. Este
măsurată pentru a se potrivi perfect în spaţiul format după înlăturerea discului. Chirurgul creşte
tracţiunea pentru a separa cele două vertebre, şi grefa este presată în loc. Tracţia încetează şi chirurgul testează grefa prin  îndoire şi rotirea gâtului, pentru a se asigura că este plasata în locul potrivit fixată. Se poate efectua o radiografie pentru verificarea locţiei grefei .Un tub de drenaj poate fi plasat în rana.
Muşchii şi ţesuturile moi sunt repoziţionate şi suturate. Chirurgul vpoate plasa gîtul întrun guler rigid.

Ce complicaţii pot apărea

La fel ca în toate intervenţiile chirurgicale pot apărea complicaţii. Cele mai frecvent includ

  • Problemele cu anesteziia
  • Tromboflebita
  • Infecţiile
  • Leziunile nervilor
  • Probleme cu grefonu osos
  • Lipsa fuziunii
  • Persistenţa durerilor

Aceasta nu este o lista completă a complicaţiilor posibile însă sunt cele mai frecvent intilnite.

Problemele în timpul anesteziei.

Problemele pot apărea în cazul în care anestezicul utilizat da reacţii cu alte preparate medicamentoase folosite. Pacientul poate avea reacţie adversă însaşi la substanţa anestezica . Pe lînga aceasta poate fi afectată funcţia plaminilor în anestezie ,aşa cum in timpu ei plaminii nu se expansează la fel de bine ca la o persoană în afara anesteziei. Discutaţi riscurile şi intrebările dumneavoastră cu anesteziologul.

Tromboflebita

Tromboflebita uneori numita tromboză venoasă profundă poate apărea în urma unor operaţii ,cînd singele în venele mari a picioarelor formează cheaguri . Ca rezultat apare edemul membrelor,durere la palpare. Daca chegul din venă se rupe el poate fi propulsat spre plamini unde obturează capilarele astfel deconectînd o porţiune pulmonară de la perfuzia sangvină. Procesul poartă denumire de embolism pulmonar.( Pulmonar- înseamna că se referă la plamini, embolismul se refera la fragmentele de substanţă  vehiculate în patul circular).

Majoritate chirurgilor iau măsuri  foarte serioase asupra prevenirii trombozei venoase profunde. Exista multe metode de prevenire a riscului apariţiei ei, însă cele mai efective includ

  • Rrestsbilirea mişcărilor cît mai devreme posibil. Alte două măsuri de prevenţie includ
  • Ciorapi elastici pentru a preveni retenţiia singelui in venele picioarelor.
  • Medicamentos cu scopul de a fluidifica singele prevenind astfel formarea cheagului.

Infecţiile

Infecţiile care apar după intervenţiile chirurgicale  pe coloană sunt rare , dar pot fi complicţii foarte serioase. Unele apar precoce chiar pînă a părăsi spitalul. Infecţiile pielii de obicei cedează la tratament cu antibiotice. Infecţiile care pătrund în oase şi ţesuturile moi sunt mai greu de tratat şi pot necesita intervenţie chrurgicală suplimentară pentru tratarea zonei infectate.

Traumatismul nervilor

Orice intervenţie chirurgicală efectuată în apropierea canalului spinal poate potenţial provoca traumatismul maduvei spinării sau a nervilor spinali. Trauma poate apărea prin compresie sau prin tăierea ţesutului nervos cu instrumentele chirurgicale. Prin edem inprejurul nervilor sau formare de ţesut cicatricial. Traumarea acestor structuri poate provoca slabiciune musculară, lipsa sensibilităţii în zonele enervate de nervii respectivi.

Uneori în timpul intervenţiei chirurgicale pe parte anterioară a gîtului sunt lezaţi nervii care merg spre coardele vocale. În timpul efectuării intervenţiei chirurgicale anterioare chirurgii preferă sa pătrundă prin partea stîngă a gîtului unde caile nervoase spre coardele vocale au un traiect mult mai previzibil decît pe partea contralaterală. În timpul intervenţiei nervii pot fi întinşi prea  tare cînd sunt folosite retractoarele pentru menţinerea muşchilor şi ţesuturilor moi. Cînd aceasta se intîmplă pacientul poate fi răgişit timp de cîteva zile sau săptămini după intervenţie. În cazurile rare cînd nervu este lezat pacientul se poate alege cu răguşeală, oboseală vocală sau dificultatea de a pronunţa tonuri inalte.

Probleme cu grefonul osos.
Intervenţia de fuziune necesită ca grefonul osos să fie plasat in coloana vertebrala. Grefonul este de obicei luate de la marginea superioară a pelvisului. Există riscul de apariţie a durerii, infecţiei, sau slăbiciune în zona în care a fost preluat autotransplantul.

După plasarea grefonului chirurgul controlează poziţia lui înainte de finalizarea operaţiei. Cu toate acestea, grefa se poate deplasa uşor la scurt timp după o intervenţie chirurgicală încît nu mai asigură stabilitate coloanei cervicale. Când grefa migrează aceasta poate provoca un prejudiciu tesuturilor din apropiere. Poate fi necesare a doua intervenţie chirurgicală pentru repoziţionarea grefei şi aplicarea unei placi de metal  cu şuruburi.

Lipsa fuziunii
Uneori oasele nu fuzionează aceasta se numeşte pseudartroză. În cazul apariţiei ei persistă durerile şi este necesară o intervenţie chirurgicală repetată. În a doua procedură, chirurgul de obicei
adaugă mai mult grefon osos. Pot fi adăugate  plăci metalice şi şuruburi pentru a asigura rigiditate astfel încît oasele să fuzioneze.

Persistenţa durerii

Nu toţi pacienţii  obţin o regresare comletă a simptomelor dupa operţie. Ca şi în oarecare intervenţie chirurgicala e normal să va aşteptaţi la un grad anumit de durere. Daca durerea devine insuportabilă vorbiţi cu chirurgul asupra tratamentului care vă poate ajuta să o controlaţi.

După intervenţia chirurgicală

Ce se întîmplă după operaţie

După operaţie pacienţii de obicei poartă un guler special pentru cîteva luni care sunt adesea voluminoase şi restrictive.  Cu toate acestea, grefonul  osos are nevoie de timp pentru a se vindeca şi ca fuziunea să reuşească. Acest lucru necesită fixarea gîtului.
Recent chirurgii au început să folosescă placi de metal pentru a fixa oasele in bloc cu ajutorul unor şuruburi metalice.  Ele asigura fixarea oaselor astfel se exclude necesitatea utilizării unui guler cervical rigid.
Pacienţii pot rămâne în spital pentru una două zile după o intervenţia chirurgicală. Atunci când se face intervenţia chirurgicală pe bază ambulatoriu, pacienţii pot merge chiar acasa in aceeasi zi. Pacienţii se pot ridica din pat  îndată ce se simt in stare să o facă. Ei sunt  urmăriţi cu atenţie atunci când incep să mănînce pentru asigurare că nu au probleme de deglutiţie. La început ei beau lichide şi dacă  nu sunt probleme se poate începe cu consumul de alimente solide.
Pacienţii sunt capabili să se întoarcă acasă atunci cînd starea lor generală este stabilă . Cu toate acestea este necesară o reducere a activităţii fizice în vederea asigurării uniei vindecări rapide.

Reabilitarea

La ce să mă aştept în timpul recuperării

În general cursul de reabilitare după dischectomie cervicală cu fuziune anterioară este un proces lent . Probabil veţi avea nevoie sa frecvantaţi procedurile terapeutice pe durată de la două trei luni. Trebuie sa va aşteptaţi că recuperarea totală durează pîna la opt luni.

Chirurgii pot prescrie  un curs de fizioterapie  după patru săptîmîni de la operaţie .La început, tratamentul prevede combaterea  durerii şi inflamaţiei. Gheaţa şi stimularea electrică sunt pe larg folosite în acest scop. Terapeutul dumneavostră poate de asemenea folosi masajul şi alte tehnici manuale pentru a diminua spasmul muscular şi durerea.

Tratamentul activ este implimentat treptat. El include exerciţii pentru întărirea aparatului cardiovascular şi respirator. Plimbările, ciclismul staţionar sunt exerciţii perfecte pentru sistemul cardiovascular. Terapeutul vă va învăţa exerciţii speciale pentru a imbunatăţi tonusul şi controlul muscular care stabilizează gîtul şi partea posterioară a spatelui.

Terapeutul vă va instructa asupra mişcărilor şi activităţilor. Aceasta formeză tratamentul numit mecanica corporală ea vă ajută sa dezvoltaţi un nou obicei de mişcări. Acest antrenament vă ajută să menţineţi gîtul într-o poziţie inofensivă in timp ce va efectaţi activităţile zilnice, cum sa vă îmbrăcaţi şi să vă dezbrăcaţi.

Din momentul ce stare dumneavoastră se îmbunătăţeşte terapeutul va începe să elaboreze un program de reîncadrare în lucru. Unii pacienţi nu sunt în stare să continue activitatea lor precedentă care necesită efort fizic semnificativ. Terapeutul vă poate propune schimbarea sferei de activitate pentru a vă putea întoarce la serviciu. Vă poate indica fomele de munca alternative accesibile dumnevoastră. Veţi învăţa sa vă executaţi funcţiile astfel încît  să vă protejaţi gîtul şi sa evitaţi surmenajul.

Pînă a finisa cursul terapeutic terapeutul vă va orienta conduita pentru a preveni problemele ulterioare.

↑ Sus