- Cum mă puteţi ajuta, atunci cînd alţii nu au putut?
- Am stenoză spinală – pot fi ajutat cumva?
- Am „cicatrice” care îmi provoacă durere – cum pot fi ajutat?
- De ce aş apela la clinica voastra pentru a efectua o operaţie spinală endoscopică?
- Sună prea bine pentru a fi adevărat…
- Care sunt rezultatele voastre?
- Prin ce colectivul Prospine este unic?
- Care sunt riscurile şi complicaţiile chirurgiei spinale endoscopice efectuate de voi?
- Care tip de anestezie folosiţi?
- De ce aceste tehnici nu sunt utilizate de mai mulţi chirurgi?
- De ce chirurgia „deschisă” sau „tradiţională” nu este una chiar bună?
- De ce nu am prea auzit des despre aceste operaţii la radio sau TV?
- Medicul la care m-am adresat zice că poate face asemenea operaţii. De ce aş veni la voi?
- Ce aş putea face pentru a primi o „părere preliminară”?
- De cîte proceduri voi avea nevoie pentru a rezolva „problema cu spatele”?
- Cît timp va trebui să petrec în spital?
- Este posibil de a vă vizita pentru consultaţie şi apoi operaţie, fără a efectua o călătorie în plus?
- Am fost operat cu utilizarea implanturilor – pot fi ajutat?
- Am scolioză – mă puteţi ajuta cumva?
- Care sunt limitările după procedura endoscopică?
- Am auzit despre operaţiile cu LASER – ce părere aveţi?
- Cît timp va trebui să aştept operaţia?
- Artrita spinală – poate fi uşurată?
- Ce aranjamente trebuie să fac după operaţie?
- Am probleme cu „discurile intervertebrale” – mă puteţi ajuta?
- Ce este Nucleotomia?
- De ce fel de recuperare voi avea nevoie?
- Care sunt dezavantajele procedurilor endoscopice?
- Cum este definită chirurgia mini-invazivă spinală?
- Am fost operat în alt spital, dar nu simt uşurare. Cum pot fi ajutat?
- Care este rata reuşitei voastre comparativ cu alte tipuri de chirurgie spinală?
- Ce înseamnă „reuşită chirurgicală” în realitate?
- Mi s-a spus că am „arahnoidită” sau „cicatrice pe nerv”. Cum pot fi ajutat?
- Care medicamente nu pot să le folosesc înainte de operaţie?
- Cine tratează mai bine problemele de coloană – neurochirurgii sau ortopezii?
- Există la moment certificare în chirurgia spinală?
- Ce este o discectomie endoscopică?
- Microchirurgia şi chirurgia minimal invazivă – sunt sinonime?
- Întrebarea principală – îi puteţi trata pe toţi?
***
Da. Tehnicile noastre sunt foarte eficiente atunci cînd vine vorba despre o suferinţă a nervului cauzata de disc sau vertebre. Putem înlătura o porţiune mică de os sau disc care provoacă durere fără a afecta alte regiuni ale spatelui (muşchii, articulaţiile). Această operaţie este efectuată sub control vizual direct, pentru a ne putea convinge că conflictul a fost rezolvat complet. Pentru mai multă informaţie, click aici
Tehnicile mini-invazive permit de a înlătura eficient cicatricele care se formează împrejurul nervilor după o traumă, infecţie sau operaţie precedentă. Adesea, pacienţii îndreptaţi la noi cu „arahnoidite”, „cicatrice epidurale” etc. au de fapt o combinaţie dintre o operaţie (decompresie) insuficientă efectuată anterior în combinaţie cu cicatricea care şi mai mult îngustează canalul neeliberat anterior. În acest caz, cicatricea se comportă ca un proces care „apasă” nervul şi poate fi operată.
Echipa noastră este singura echipă specializată în chirurgie endoscopică spinală în Republica Moldova şi are cel mai mare număr de operaţii endoscopice realizate pînă în prezent. Chirurgii noştri sunt familiarizaţi cu majoritatea metodelor mini-invazive existente în prezent în lume. Noi suntem capabili să operăm atunci cînd alţii recunosc că este peste puterile lor şi suntem foarte oneşti atunci cînd trebuie să spunem pacientului ce putem trata şi ce – nu. Puţini chirurgi sunt capabili să facă chirurgie spinală performantă, dar şi mai puţini au experienţa noastră de mai mulţi ani. Noi nu oferim speranţe false, ci şanse reale şi răspunsuri concrete. Nu suntem perfecţi, dar vom face tot ce ne stă în puteri pentru a Vă uşura suferinţa.
Echipa noastră nu este specializată în „miracole”, însă folosind ştiinţa contemporană şi tehnicile performante, uneori, avem rezultate pe care unii le numesc „miracole”. Dacă luăm în consideraţie că mulţi pacienţi de-ai noştri au fost deja operaţi de alţi chirurgi, iar mulţi din ei au fost clasificaţi ca „neoperabili”, obţinerea unor rezultate bune în mai mult de jumătate din aceste cazuri pentru mulţi chirurgi este un rezultat inaccesibil.
Depinde de problema cu care Vă adresaţi, de faptul dacă aţi mai fost operat/ă anterior sau nu, de gradul de afectare a nervilor la adresare, de durata bolii etc. La pacienţii care anterior nu au avut operaţii la coloană, rata reuşitei este aproape de 85-90% (rezultate bune şi excelente). Chirurgia tradiţională (deschisă, microchirurgie) la aceleaşi categorii arată 50-70% de reuşită.
În linii generale, pacienţii cu probleme cervicale arată o reuşită mai bună decît cei cu probleme lombare, iar pacienţii care se operează pentru prima dată au rezultate mai bune decît cei operaţi repetat.
Chirurgia spinală endoscopică este o metodă de tratament foarte sigură şi eficientă. Complicaţiile sunt rare, iar cel mai des se întîlnesc infecţiile. Rata de infecţii este mai joasă decît în chirurgia tradiţională şi reprezintă ~1,2%. Alte complicaţii posibile sunt hemoragia, leziunea de nerv etc. dar sunt foarte rare. Hemoragia spre ex. este de ~100 ml, iar metodele endoscopice nu necesită transfuzii. Cu toate astea, în orice tip de chirurgie complicaţiile sunt posibile, iar acest moment îl veţi discuta cu chirurgul înainte de operaţie.
Anestezia generală. În prezent nu există unanimitate în privinţa tipului de anestezie „cel mai bun” pentru un pacient spinal. Fiecare tip de anestezie are avantajele şi dezavantajele lui. Anestezia epidurală poate fi folosită şi ea, atunci cînd pacientul are contraindicaţii pentru anestezie generală sau riscul de complicaţii anesteziologice este prea mare.
În primul rînd, sunt tehnici foarte sofisticate şi majoritatea chirurgilor vor avea dificultăţi în a învăţa aceste metode. Este ca şi cum aţi încerca să reparaţi motorul prin ţeava de eşapament. Chirurgul se bazează în timpul operaţiei pe cunoştinţele profunde în anatomie, imagistica intraoperatorie, iar „ochii” chirurgului sunt camera digitală şi tuburile de endoscopie care îl ghidează. În al doilea rînd, deoarece sunt tehnici noi, nu sunt prea mulţi chirurgi în lume de la care poţi să înveţi aceste tehnici. Şi ultima. Mulţi medici manifestă o rigiditate în felul de a-şi trata pacienţii. Pentru ei este mai simplu de a le propune pacienţilor săi metode mai vechi, dar „mai sigure”, în viziunea lor, decît să facă eforturi şi să-şi asume riscurile să înveţe metode noi, mai ales dacă chirurgul are peste 45 ani. Noi, însă, suntem convinşi că chirurgia spinală va evolua continuu, iar metodele mini-invazive vor deveni tot mai performante şi mai răspîndite.
Convingerea noastră este că se face „prea multă chirurgie” acolo unde problema poate fi rezolvată precis şi elegant, iar această afirmaţie este valabilă pentru majoritatea problemelor coloanei vertebrale. Inciziile mari conduc la durere postoperatorie mai mare, şi sunt însoţite de cicatrice mai mari. Dacă omitem efectul cosmetic nesatisfăcător, cicatricele brutale pot provoca probleme pe viitor şi pot comprima nervii peste 6-12 luni după operaţie. De asemenea, chirurgii care practică chirurgia „deschisă” sunt tentaţi să înlăture mai mult os, disc, fragmente de articulaţii etc. cea ce duce la sporirea riscului de infecţii şi instabilităţi spinale.
Televiziunea este adesea focusată pe cazuri dramatice (trauma grave, tumori gigante, chirurgie plastică, supravieţuiri miraculoase etc.) şi nu pe cazuri de chirurgie unde nu prea ai ce vedea printr-un tub de 15mm. De acea este puţin probabil să vedeţi multe show-uri televizate în care participanţii nu se comportă sau nu arată cu 20 ani mai tineri. Site-ul dat este şi el o modalitate de informare a populaţiei.
În primul rînd, noi suntem specializaţi în chirurgie spinală mini-invazivă, cea ce înseamnă că realizăm aceste operaţii în mod rutină. În al doilea rînd, mulţi doctori confundă, intenţionat sau nu, noţiunea de microchirurgie şi chirurgie mini-invazivă. Microchirurgia este un tip de chirurgie în care pentru vizualizare şi iluminare sunt folosite microscoapele operatorii, pe cînd inciziile pot rămîne de 6-8 cm. Tehnicile mini-invazive presupun o incizie de 1-2 cm. Pentru a vă informa despre competenţa chirurgului în aceste metode treceţi pe pagina „Dacă vi s-a propus operaţie…”
Noi nu tratăm pacienţii „prin corespondenţă”, dar totuşi putem oferi o părere preliminară. Pentru a beneficia de această posibilitate veţi avea nevoie de 1. un examen imagistic contemporan (peliculă sau putător electronic, RMN sau CT) nu mai vechi de 6 luni şi obligatoriu DUPĂ oricare procedură chirurgicală efectuată anterior şi 2. a unui formular specializat completat. În baza lor Vă vom putea spune dacă sunteţi candidat sau nu pentru o operaţie, însă pentru decizia finală va fi nevoie să fiţi evaluat de specialiştii noştri, şi deci, să vă deplasaţi la spital.
Noţiunea medicală de „discectomie” sau cum spun unii pacienţi „scoaterea discului” nu este corectă din punct de vedere formal. Discul intervertebral are funcţie de suport şi înlăturîndu-l total am fi fost nevoiţi să-l înlocuim cu altceva. Această procedură se numeşte „artroplastia discului intervertebral cu proteză artificială”.
Nucleotomia este procedura de decompresie a discului intervertebral. Ea poate fi efectuată cu enzime, cu laser, cu jet de apă, cu radiofrecvenţe, electrotermic etc. Problema tuturor acestor proceduri este incapacitatea lor de a decomprima suficient discul intervertebral şi riscul înalt de leziune a rădăcinii nervoase. Cele mai avansate tehnici permit de a face o decompresie în volum de maximum 6-7%, pe cînd pentru o ameliorare durabilă a simptomelor este nevoie de cel puţin 10%-20% de volum de decompresie. Spre exemplu, o dischectomie endoscopică efectuată de noi permite o decompresie suficientă a discului sub control vizual, dar se egalează cu nucleotomia în termeni de complicaţii postoperatorii.
Problema nereuşitelor chirurgicale este una nerezolvată definitiv pînă în prezent. În chirurgia spinală, nereuşita se întîlneşte în aproape 30% de cazuri în cadrul tehnicilor tradiţionale. Sunt recunoscute mai multe cauze ale unei nereuşite. Aici se includ, în primul rînd, indicaţia de operaţie eronată la prima intervenţiei chirurgicală, evaluarea preoperatorie greşită, statutul psiho-emoţional nefavorabil al pacientului, greşelile de nivel, greşeli intraoperatorii, complicaţii intraoperatorii etc.
În cadrul centrului nostru am iniţiat un studiu amplu al nereuşitelor chirurgicale spinale după operaţiile efectuate în ultimii 3-5 ani în mai multe spitale ale Moldovei. Rezultatele studiului vor sta la baza elaborării unui algoritm de diagnostic preoperator, a unor criterii de eficienţă preoperatorie şi a unui algoritm de conduită atunci cînd complicaţiile, totuşi, au survenit.
Luînd în consideraţie că suntem singura echipă care a intenţionat să se ocupe de problemele complicaţiilor şi nereuşitelor postoperatorii spinale, credem că opinia noastră imparţială se va putea transforma într-un plan de acţiuni concret şi o şansă bună pentru pacienţi.
Fiecare pacient cu nereuşită chirurgicală este foarte dificil şi necesită o examinare foarte personalizată.
Pentru mulţi pacienţi acest termen este o noţiune neclară. Reuşită chirurgicală este numită o situaţie cînd operaţia a fost efectuată cu succes şi a condus la rezultate bune sau excelente. La rîndul lor rezultatele bune sau excelente înseamnă că durerea şi semnele neurologice existente înainte de operaţie s-au ameliorat substanţial sau au fost rezolvate complet. Deci, dacă chirurgul vă spune că presupune o reuşită de 70%, asta ar însemna că 7 din 10 pacienţi vor avea o ameliorare bună a simptomelor sau for fi liberi de simptome după operaţie. Din altă parte, în orice tip de chirurgie, există probabilitatea de a NU avea rezultate bune sau excelente. Adică durerea sau simptomele rămîn neschimbate, ba chiar se înrăutăţesc. Deci, din exemplul precedent, 7 pacienţi se vor ameliora substanţial, pe cînd alţii 3 – nu.
Problema evaluării corecte a reuşitei chirurgicale rămîne deschisă. În realitate, operaţiile spinale mini-invazive sunt foarte eficiente şi foarte rar sunt însoţite de complicaţii care să conducă la înrăutăţirea stării. Nici un tip de chirurgie nu este perfect, dar totuşi, există diferenţe semnificative între tehnici, iar pacienţii trebuie să le cunoască.
Există mai multe tipuri de intervenţii în acest sens. Unii folosesc injecţiile cu enzime sau steroizi, administrate epidural, alţii – diferite metode epiduroscopice, laser etc. Cu toate că aceste metode nu sunt prea eficiente, medicii le mai folosesc fiindcă încercă să-şi ajute cumva pacienţii.
Părerea noastră este că cicatricele se manifestă atunci cînd a avut loc o decompresie insuficientă la prima operaţie. Acest fapt poate fi demonstrat prin metode de imagistică contemporane, iar dacă este prezent, poate fi operat. În cadrul operaţiei noi înlăturam cicatricea de pe nerv, după care efectuăm o inspecţie a nervului în foramen – locul cel mai îngust al coloanei vertebrale. În majoritatea cazurilor găsim un fragment de disc neînlăturat sau o hipertrofie a apofizei articulare care a fost trecută cu vederea. Uneori este trecută cu vederea existenţa unui fragment de disc extraforaminal, care neînlăturat, poate continua se provoace durere.
Fiecare din specialişti se consideră mai bun. Ambele specialităţi se întîlnesc regulat cu pacienţii cu probleme spinale, pe cînd unii specialişti aparte – ocazional. Un neurochirurg, renumit pentru că face mai multă chirurgie cerebrală (anevrisme, tumori etc.) sau un ortoped care se ocupă mai des de şold sau genunchi, este, după părerea noastră o alegere nu chiar reuşită pentru a rezolva o problemă spinală, chiar şi simplă la prima vedere. Experienţa noastră arată că o simplă hernie de disc, abordată greşit, se poate transforma într-o problemă de proporţii şi o tragedie a întregii vieţi.
Întrebaţi chirurgul care este reuşita lui cu proceduri similare, dar nu cea din reviste medicale, ci din experienţa proprie. Competenţa şi experienţaanume în domeniul dat sunt cheia succesului. Nu Vă fie ruşine să puneţi întrebări. Pentru mai multe informaţii, click aici
Procedura este însoţită de o incizie de 15-20 mm. Muşchii nu se secţionează, ci sunt dilataţi bont cu sisteme tubulare. În calitate de metodă de vizualizare şi examinare se foloseşte endoscopul şi camera de rezoluţie înaltă. Toată procedura este realizată pe monitorul camerei de endoscopie, iar pentru o siguranţă deplină este folosită navigaţia fluoroscopică intraoperatorie.
Procedura durează mai puţin de 1 oră, pe piele se aplică 2 suturi. Pacientul poate fi externat a doua zi. Reuşita chirurgicală pentru pacienţii care se operează pentru prima dată este aproape de 90%.
Chiar dacă sună similar, aceste 2 proceduri sunt foarte diferite. Spre exemplu o operaţie însoţită de o incizie de 6 cm pe gît poate fi numită microchirurgicală, dacă a fost folosit microscopul operator la etapele cele mai importante ale operaţiei. Realitatea este aceea că pentru microchirurgie dimensiunile operaţiilor nu sunt importante – este important de a avea microscopul la o anumită etapă a operaţiei. În acest sens operaţiile microchirurgicale nu se deosebesc mult de cele deschise, care au aproape 80 ani de cînd au fost introduse. În literatura de specialitate, operaţiile mini-invazive spinale, sunt acelea care sunt însoţite de incizii mai mici de 1 inch (2,5 cm). Pentru a înţelege cît de traumatisantă poate fi chirurgia tradiţională, iată un exemplu de nereuşită chirurgicală, operat deschis. click pe imagine
Un alt moment important este că TOŢI chirurgii care posedă tehnicile mini-invazive, paralel posedă şi tehnicile deschise sau microchirurgicală. Acest moment în educaţia profesională a chirurgului este obligatoriu pentru a-i permite să efectueze aşa-numita „conversie” din endoscopie spre o metoda deschisă, în cazul unor complicaţii majore, care nu pot fi rezolvate endoscopic.
Răspunsul este – nu. Suntem oameni şi ne stăruim să fim oneşti şi sinceri atunci cînd trebuie să spunem pacientului ce putem face şi ce – nu. Nu Vă vom oferi informaţii eronate sau speranţe false. Noi realizăm o chirurgie complexă şi dificilă, iar activitatea noastră este bazată pe programare timpurie şi de aceea noi nu „pescuim” pacienţii. Spre deosebire de alţii noi nu vă vom „forţa” să vă operaţi, atunci cînd nu suntem noi înşine convinşi că operaţia Vă va ajuta. Vă vom spune direct ce putem rezolva, probabil, şi ce – nu. În acelaşi timp ne mîndrim cu rezultatele noastre, mai ales în cazurile de nereuşite chirurgicale, care au fost clasate de alţii ca „netratabile”.
Sunt oare satisfăcuţi absolut toţi ? Sigur că nu. În timp ce 80-90% de pacienţi se simt excelent şi sunt mulţumiţi, alţii 10-20%, nu se simt la fel şi sunt, probabil, nefericiţi. Ne dăm toată stăruinţa de a oferi pacienţilor tot ce putem noi şi ştiinţa contemporană. Nici un tip de chirurgie spinală nu este perfect, însă noi tindem spre perfecţiune…